DUDUÍT s. n. Faptul de a dudui; zgomot produs de foc motoare etc.; bubuit. Un zgomot surd un duduit infundat de mashini incepe sa se auda in noapte. BOGZA C. O. 414. Se auzea duduitul pasului strigatul intins al navalitorilor racnetele shirurilor de turci luate in baioneta. SADOVEANU O. VI 63. In soba ardea focul cu un duduit adormitor. REBREANU R. I 91.