6 definiții pentru durduit (s.n.)

Explicative DEX

DURDUÍT s. n. (Reg.) Faptul de a durdui; duduitură, duduit. – V. durdui.

DURDUÍT s. n. (Reg.) Faptul de a durdui; duduitură, duduit. – V. durdui.

durduít sn [At: RESMERIȚĂ, D. / Pl: ~úri / E: durdui] (Reg) 1 Tunet. 2 Huruit. 3 Zguduitură.

Ortografice DOOM

durduít (reg.) s. n.

durduít s. n.

Relaționale

DURDUÍT s. v. duduit, duduitură, durăit, durăitură, duruit, huruială, huruit, huruitură.

durduit s. v. DUDUIT. DUDUITURĂ. DURĂIT. DURĂITURĂ. DURUIT. HURUIALĂ. HURUIT. HURUITURĂ.

Intrare: durduit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • durduit
  • durduitul
  • durduitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • durduit
  • durduitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

durduitsubstantiv neutru

etimologie:
  • vezi durdui DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.