8 definiții pentru durăitură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DURĂITÚRĂ, durăituri, s. f. (Pop.) Durăit. [Pr.: -ră-i-] – Durăi + suf. -tură.
durăitúră sf [At: LB / V: ~rui~ / Pl: ~ri / E: durăi + -tură] 1-5 (Pop) Durăit (1-5). 6 (Pop) Durăitoare (1). 7 (Trs) Așchii de lemn sau de metal care cad în timpul prelucrării unui material Si: geluituri, strujituri.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DURĂITÚRĂ, durăituri, s. f. Durăit. [Pr.: -ră-i-] – Durăi + suf. -tură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
duruitúră sf vz durăitură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
durăitúră (pop.) (-ră-i-) s. f., g.-d. art. durăitúrii; pl. durăitúri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
durăitúră s. f., g.-d. art. durăitúrii; pl. durăitúri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DURĂITÚRĂ s. v. huruitură.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DURĂITURĂ s. duduit, duduitură, durăit, duruit, huruială, huruit, huruitură, (reg.) durăt, hurduitură, (Mold.) durduit. (~ unui vehicul pe o stradă pietruită.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: du-ră-i-
substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
durăitură, durăiturisubstantiv feminin
etimologie:
- Durăi + sufix -tură. DEX '98 DEX '09