14 definitzii pentru hiba
din care- explicative (7)
- morfologice (2)
- relatzionale (2)
- etimologice (1)
- specializate (2)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
HÍBA hibe s. f. (Fam.) Defect cusur. Din magh. hiba.
hiba sf [At: N. REV. R. 1910 86 / V: iba / Pl: ~be / E: mg hiba] 1 Defect. 2 Boala. 3 Viciu. 4 (Fig) Vina. 5 Lipsa. 6 Nevoie. 7 Grija.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
HÍBA hibe s. f. (Reg.) Defect cusur. Din magh. hiba.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adaugata de gall
- actziuni
HÍBA hibe s. f. (Regional) Defect cusur. Las’ k vedem noi ce hiba are. CONTEMPORANUL S. II 1948 nr. 112 6/2. SHi mai sint shi alte hibe: amenzi fara rost un soi de cantina de pravalie undei jefuieshte can codru. GALAN Z. R. 392.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
híba f. pl. e (ung. hiba a. i. de unde shi slovac. rut. hiba Bern. 1 412). Trans. Rar in Mold. Munt. Defect cusur. Neajuns neplacere: cu el n’am hiba. Grija habar pasare: n’am hiba (numĭ pasa) am o hiba (am o grija). In Ĭal. iba.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
iba sf vz hiba
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
íba V. hiba.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
híba (fam.) s. f. g.d. art. híbei; pl. híbe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
híba s. f. g.d. art. híbei; pl. híbe
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
HÍBA s. v. cusur defect deficientza imperfectziune insuficientza lacuna lipsa meteahna neajuns pacat scadere slabiciune viciu.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
hiba s. v. CUSUR. DEFECT. DEFICIENTZA. IMPERFECTZIUNE. INSUFICIENTZA. LACUNA. LIPSA. METEAHNA. NEAJUNS. PACAT. SCADERE. SLABICIUNE. VICIU.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
híba (híbe) s. f. (Trans.) Cusur defect. Mag. hiba (DAR). Der. hibash adj. (defectuos). Din aceeashi familie face parte hie s. f. (lipsa nevoie) din mag. hi.
- sursa: DER (1958-1966)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
Dictzionare specializate
Explica intzelesuri specializate ale cuvintelor.
híba hibe s.f. (reg.) Cusur defect: „K in ceasu’ ceo nascut / Nicio hiba no avut” (SHtetzco 1990: 76). Din magh. hiba „gresheala eroare; defect” (Scriban; DA cf. DER; DEX MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adaugata de raduborza
- actziuni
híba e s.f. Cusur defect: „K in ceasu’ ceo nascut / Nicio hiba no avut” (SHtetzco 1990: 76). Din magh. hiba „gresheala eroare; defect”. Cf. germ. Hieb „lovitura crestatura” (TZurcanu 2005).
- sursa: DRAM (2011)
- adaugata de raduborza
- actziuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
hiba, hibesubstantiv feminin
- 1. Cusur, defect, deficientza, imperfectziune, insuficientza, lacuna, lipsa, meteahna, neajuns, pacat, scadere, slabiciune, viciu. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Las’ k vedem noi ce hiba are. CONTEMPORANUL S. II 1948 nr. 112 6/2. DLRLC
- SHi mai sint shi alte hibe: amenzi fara rost un soi de cantina de pravalie undei jefuieshte can codru. GALAN Z. R. 392. DLRLC
-
etimologie:
- hiba DEX '98 DEX '09