INSUFICIÉNTZA insuficientze s. f. Stare situatzie a ceea ce este insuficient. ♦ Incapacitate functzionala a unui organ sau scadere stare deficitara a unei functziuni complexe a organismului. ◊ Insuficientza cardiaca = incapacitate a miocardului de a mai asigura un debit cardiac suficient in raport cu nevoile organismului. [Pr.: cien] Din lat. insufficientia it. insufficienza.

insuficientza sf [At: MAIORESCU D. II 16 / P: ~cien~ / Pl: ~tze / E: lat insufficientia it insufficienza] 1 Situatzie a ceea ce este insuficient. 2 Incapacitate functzionala a unui organ. 3 Scadere a capacitatzii functzionale a unui organ. 4 Stare deficitara a unei functziuni complexe a organismului. 5 (Is) ~ cardiaca Stare patologica manifestata prin imposibilitatea miocardului de a mai asigura un debit cardiac suficient in raport cu nevoile organismului.

INSUFICIÉNTZA insuficientze s. f. Stare situatzie a ceea ce este insuficient. ♦ Incapacitate functzionala a unui organ sau scadere stare deficitara a unei functziuni complexe a organismului. ◊ Insuficientza cardiaca = stare patologica manifestata prin imposibilitatea miocardului de a mai asigura un debit cardiac suficient in raport cu nevoile organismului. [Pr.: cien] Din lat. insuficientia it. insufficienza.

INSUFICIÉNTZA insuficientze s. f. Insushirea a ceea ce este insuficient. Insuficientza probelor. ♦ Stare a unui organ care nushi indeplineshte normal functziunea. Insuficientza glandei tiroide. Pronuntzat: cien.

INSUFICIÉNTZA s.f. Situatzia starea a ceea ce este insuficient. ♦ (Med.) Stare de functzionare anormala a unui organ. [Cf. lat. insufficientia it. insufficienza fr. insuffisance].

INSUFICIÉNTZA s. f. 1. situatzia starea a ceea ce este insuficient. 2. (med.) incapacitate a unui organ aparat sau sistem de a functziona normal. (< it. insufficienza lat. insufficientia)

INSUFICIÉNTZA ~e f. 1) Caracter insuficient. 2) Defect functzional (al unui organ). ~ hepatica. [Sil. cien] /<lat. insufficientia

insuficientza f. 1. caracterul celor insuficiente; 2. fig. incapacitate: a recunoashte insuficientza sa.

*insuficientza f. pl. e (lat. insufficientia). Lipsa de suficientza: insuficientza recolteĭ. Incapacitate: atzĭ recunoashte tu singur insuficientza. Med. Insuficientza inimiĭ reaŭa functzionare a valvulelor eĭ ceĭa ce cauzeaza suferintza organizmuluĭ.

insuficiéntza (cien) s. f. g.d. art. insuficiéntzei; pl. insuficiéntze

insuficiéntza s. f. (sil. cien) g.d. art. insuficiéntzei; pl. insuficiéntze

INSUFICIÉNTZA s. 1. v. lipsa. 2. v. defect.

INSUFICIENTZA s. 1. lipsa saracie (inv.) neajungere. (~ de legume pe piatza.) 2. cusur defect deficientza imperfectziune lacuna lipsa meteahna neajuns pacat scadere slabiciune viciu (livr.) carentza racila tara (pop. shi fam.) beteshug (reg. shi fam.) hiba (reg.) madea teahna (Olt. Munt. shi Mold.) ponos (inv.) gresheala lichea nedesavirshire rautate. (Are nenumarate ~.)

Insuficientza ≠ prisos surplus

INSUFICIÉNTZA s. f. (cf. lat. insufficientia it. insufficienza fr. insuffisance): stare deficitara a cuvintelor din punct de vedere notzional shi semantic; slabire accentuata pana la disparitzie a contzinutului notzional shi semantic al cuvintelor. ◊ ~ notzionála: slabire accentuata sau lipsa a contzinutului notzional al unui cuvant. ◊ ~ semántica: slabire accentuata sau lipsa a contzinutului semantic al unui cuvant sau chiar al unei propozitzii.

insuficientza castronala expr. (glum.) foame.