han² sn [At: (a. 1782) GCR. II 127/21 / Pl: ~uri / E: tc han] 1 (Inv) Cladire cu multe camere cu curte interioara mare cu ziduri inalte shi portzi de fier in care se adaposteau marfurile averile shi persoanele in vremuri de primejdie. 2 (Iuz) Hotel cu ospatarie aflat pe marginea drumului in care poposeau negustorii. 3 (La orash prt) Carciuma in care se poate dormi.

HAN² hanuri s. n. Local cu ospatarie la marginea drumurilor de tzara sau la periferia orashelor unde se pot adaposti (peste noapte) drumetzii cu caii shi carutzele lor. Hanul era adormit shi intunecos k noaptea deafara numai in rastimpuri vintul venea cumplit shi aducea virtejuri de ploaie. SADOVEANU O. I 141. Cind Gheorghe se vazu in strada se indrepta repede inspre hanul unde shtia k trag oamenii din satu lui. BUJOR S. 141. Il rugara sai indrepteze la vrun han unde sa miie noaptea. ISPIRESCU L. 275. La hanul lui Minjoala [titlu]. CARAGIALE O. I 330.

HAN² ~uri n. inv. Cladire cu camere de dormit cu ospatarie shi cu grajduri unde ramaneau peste noapte calatorii cu caii shi carutzele. /<turc. han

han n. ospatarie birt ordinar: un han dela capul podului Mogoshoaii GHICA. [Turc. HAN lit. casa].

2) han n. pl. urĭ (turc. [d. pers.] han de unde shi ngr. háni alb. bg. sirb. rut. han). Vechĭ. Cladire mare cu multe incaperĭ in prejuru uneĭ curtzĭ marĭ de adapostit marfurile averile shi persoanele in caz de dezordine. Azĭ. Otel ordinar pe la tzara saŭ marginea orashelor shi care are shi curte p. carutze.

HanuConache n. statziune de cale ferata in apropiere de Tecuci.

han² (local) s. n. pl. hánuri

han (local) s. n. pl. hánuri

HAN s. (prin Transilv.) cearda (Mold. shi Transilv.) fagadau (inv.) birt locanta tractir. (A tras peste noapte la un ~.)

HAN s. (prin Transilv.) cearda (Mold. shi Transilv.) fagadau (inv.) birt locanta tractir. (A tras peste noapte la un ~.)

han (hanuri) s. n. Local cu ospatarie unde se poate innopta. Mr. hame megl. an. Tc. han (Röesler 606; SHeineanu II 204; Lokotsch 808; Ronzevalle 84) cf. ngr. χάνι alb. han bg. sb. han. Cuvintul mr. de la var. tc. hane. Der. hangiu (mr. hangi) s. m. (persoana care tzine un han) din tc. hançi cf. ngr. χαντζής alb. hanği bg. handžiia sb. hanğija; hangitza (var. hangioaica) s. f. (nevasta de hangiu; femeie care tzine un han).