Definitzia cu ID-ul 498765:

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

han (hanuri) s. n. Local cu ospatarie unde se poate innopta. Mr. hame megl. an. Tc. han (Röesler 606; SHeineanu II 204; Lokotsch 808; Ronzevalle 84) cf. ngr. χάνι alb. han bg. sb. han. Cuvintul mr. de la var. tc. hane. Der. hangiu (mr. hangi) s. m. (persoana care tzine un han) din tc. hançi cf. ngr. χαντζής alb. hanği bg. handžiia sb. hanğija; hangitza (var. hangioaica) s. f. (nevasta de hangiu; femeie care tzine un han).