han² sn [At: (a. 1782) GCR. II 127/21 / Pl: ~uri / E: tc han] 1 (Inv) Cladire cu multe camere cu curte interioara mare cu ziduri inalte shi portzi de fier in care se adaposteau marfurile averile shi persoanele in vremuri de primejdie. 2 (Iuz) Hotel cu ospatarie aflat pe marginea drumului in care poposeau negustorii. 3 (La orash prt) Carciuma in care se poate dormi.