opțiuni
  • info

12 definiții pentru hăitui

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HĂITUÍ, hăituiesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A stârni, a goni vânatul spre vânători. 2. Tranz. A goni, a mâna animalele domestice. ♦ Fig. A urmări, a fugări pe cineva (ca pe un animal sălbatic), pentru a-i face rău. 3. Tranz. A cutreiera, a străbate o regiune, un loc, urmărind pe cineva. – Din magh. hajtani.

HĂITUÍ, hăituiesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A stârni, a goni vânatul spre vânători. 2. Tranz. A goni, a mâna animalele domestice. ♦ Fig. A urmări, a fugări pe cineva (ca pe un animal sălbatic), pentru a-i face rău. 3. Tranz. A cutreiera, a străbate o regiune, un loc, urmărind pe cineva. – Din magh. hajtani.

hăitui1 [At: COSTINESCU / Pzi: ~esc / E: mg hajtani] 1 vi A merge în căutarea vânatului. 2 vt (Spc) A scoate fiarele sălbatice din ascunzișuri în calea vânătorilor. 3 vt (Pex) A alunga pe cineva. 4 vt (Pex) A fugări pe cineva. 5 vt (Pex) A urmări pe cineva. 6 vt A goni un animal de undeva. 7 vt (Fig) A împinge pe cineva să facă ceva. 8 vr (Reg) A se nărăvi la ceva.

hăitui2 [At: COMAN, GL. / Pzi: ~esc / E: cf haitău1] (Reg) A lega via.

HĂITUÍ, hăituiesc, vb. IV. 1. Intranz. A stîrni, a goni vînatul spre vînători. S-au apucat... la hăituit și hăituind așa cît au hăituit, au sărit un iepure sălbatic. SBIERA, P. 145. 2. Tranz. (Cu privire la animale domestice) A goni, a mîna, a alunga. Le-au poruncit... să caute iapa babei și aflîndu-o, s-o hăituiască-ncoace. SBIERA, P. 58. ♦ Fig. (Cu privire la oameni) A urmări, a fugări. Asemenea om se cuvine să fie hăituit ca un lup în codru. SADOVEANU, Z. C. 252. Hăituit de potiră ca o fiară sălbatică și prins de-a doua oară el fu spînzurat în cîmpul de la Frumoasa. ALECSANDRI, P. P. 260. 3. Tranz. (Complementul indică un loc, o regiune) A cutreiera, a străbate, căutînd sau urmărind pe cineva. Ispravnicu!... îi cată ca iarba de leac. Astă-noapte el o mas peste deal, cu o ceată de slujitori de cei noi, de jandari, și are de gînd să hăituiască toți munții. ALECSANDRI, T. 217. – Pronunțat: hăi-.

A HĂITUÍ ~iésc tranz. 1) (animale domestice) A face să meargă (într-o anumită direcție), alungând din urmă; a goni. 2) fam. (persoane) A urmări permanent cu scopul de a face un rău; a prigoni cu insistență. [Sil. hăi-tu-i] /<ung. hajtani

hăituì v. 1. a scotoci o pădure spre a sgorni vânatul; 2. fig. a urmări cu înverșunare: are de gând să hăituească toți munții AL. [V. haită].

hăĭtuĭésc v. tr. și intr. (ung. hajtanĭ, a împinge, a scorni din culcuș, de unde și rut. haĭtuváti și sîrb. hájkati. V. hîtcîĭ). Alung din culcuș, urmăresc, izgonesc: Mă hăĭtuĭește frate-meŭ (Sadov. VR. 1924, 1, 9). Fig. Cutreĭer, scotocesc. V. hurcuĭesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

hăituí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hăituiésc, imperf. 3 sg. hăituiá; conj. prez. 3 să hăituiáscă

hăituí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hăituiésc, imperf. 3 sg. hăituiá; conj. prez. 3 sg. și pl. hăituiáscă

hăitui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hăituiesc, conj. hăituiască)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

HĂITUÍ vb. 1. a goni, a scorni, a stârni, (pop.) a zgorni. (A ~ vânatul din bârlog.) 2. v. fugări.

HĂITUI vb. 1. a goni, a scorni, a stîrni, (pop.) a zgorni. (A ~ vînatul din bîrlog.) 2. a fugări, a urmări, (rar) a prigoni, (înv. și reg.) a pripi, (prin Transilv.) a păfuga, a poteri. (L-a ~ pe dușman pînă la rîu.)

Intrare: hăitui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hăitui
  • hăituire
  • hăituit
  • hăituitu‑
  • hăituind
  • hăituindu‑
 singular plural
  • hăituiește
  • hăituiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hăituiesc
 (să)
  • hăituiesc
  • hăituiam
  • hăituii
  • hăituisem
a II-a (tu)
  • hăituiești
 (să)
  • hăituiești
  • hăituiai
  • hăituiși
  • hăituiseși
a III-a (el, ea)
  • hăituiește
 (să)
  • hăituiască
  • hăituia
  • hăitui
  • hăituise
plural I (noi)
  • hăituim
 (să)
  • hăituim
  • hăituiam
  • hăituirăm
  • hăituiserăm
  • hăituisem
a II-a (voi)
  • hăituiți
 (să)
  • hăituiți
  • hăituiați
  • hăituirăți
  • hăituiserăți
  • hăituiseți
a III-a (ei, ele)
  • hăituiesc
 (să)
  • hăituiască
  • hăituiau
  • hăituiră
  • hăituiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hăitui, hăituiescverb

  • 1. intranzitiv A stârni, a goni vânatul spre vânători. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: goni scorni stârni zgorni
    • format_quote S-au apucat... la hăituit și hăituind așa cît au hăituit, au sărit un iepure sălbatic. SBIERA, P. 145. DLRLC
  • 2. A goni, a mâna animalele domestice. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: alunga goni mâna
    • format_quote Le-au poruncit... să caute iapa babei și aflîndu-o, s-o hăituiască-ncoace. SBIERA, P. 58. DLRLC
    • 2.1. figurat A urmări, a fugări pe cineva (ca pe un animal sălbatic), pentru a-i face rău. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: fugări prigoni urmări
      • format_quote Asemenea om se cuvine să fie hăituit ca un lup în codru. SADOVEANU, Z. C. 252. DLRLC
      • format_quote Hăituit de potiră ca o fiară sălbatică și prins de-a doua oară el fu spînzurat în cîmpul de la Frumoasa. ALECSANDRI, P. P. 260. DLRLC
  • 3. A cutreiera, a străbate o regiune, un loc, urmărind pe cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cutreiera străbate
    • format_quote Ispravnicu!... îi cată ca iarba de leac. Astă-noapte el o mas peste deal, cu o ceată de slujitori de cei noi, de jandari, și are de gînd să hăituiască toți munții. ALECSANDRI, T. 217. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.