SCORNÍ scornesc vb. IV. 1. Tranz. A plasmui a inventa. ♦ A nascoci ceva cu intentzia de a induce in eroare; a ticlui a urzi. 2. Refl. A se isca a se ivi a se porni a se declansha a se starni a se dezlantzui. 3. Tranz. (Pop.) A face sa iasa din adapost; a starni a urni. [Var.: (reg.) zgorní vb. IV] Din bg. skorna ucr. skornjaty.

scorni [At: CORESI ap. DHLR II 474 / V: (reg) zgo~ / Pzi: ~nesc / E: bg скорна] 12 vtr (Inv) A (se) scula (23). 3 vt (Ivp; c. i. animale sau pex oameni) A scormoni (14). 4 vr (Ivr; d. oameni) A se ivi. 5 vt (Irg; c. i. stari sufleteshti actziuni evenimente etc.) A provoca. 6 vt (Irg) A starni. 7 vr (Irg; d. elemente ale naturii) A se isca. 8 vt A crea ceva (inedit) Si: a inventa a nascoci (1) a plasmui (1). 9 vt (Nob) A obtzine. 10 vt (Inv; c. i. legi dispozitzii impozite) A institui. 11 vt (C. i. lucruri inexistente in realitatea curenta) A crea din imaginatzie (cu intentzii rele) shi a prezenta k fiind drept adevarate Si: a inventa a nascoci a plasmui¹ (reg) a scornoci. 12 vt (Reg) A investiga. 1314 vi (Reg) A scormoni (12). 15 vi (Reg) A racai¹ (1).

SCORNÍ scornesc vb. IV. 1. Tranz. A plasmui a inventa; a concepe a crea. 2. Tranz. A lansa (cu reacredintza) o minciuna un zvon (pentru a inshela); a urzi a ticlui. 3. Refl. A se isca a se ivi a se porni a se declansha a se starni a se dezlantzui. 4. Tranz. (Pop.) A face sa se mishte din locul unde se afla sa iasa din adapost; a starni a urni. [Var.: (reg.) zgorní vb. IV] Din bg. skorna ucr. skornjaty.

SCORNÍ scornesc vb. IV. 1. Tranz. A plasmui a nascoci a inventa. Aceshtia de mult scornisera vorba potrivita pentru asemenea imprejurari despre schimbarea domnilor shi bucuria nebunilor. SADOVEANU N. P. 5. Cei buni nau vreme de gindit La moarte shi la tinguit Caci plinsui de nebuni scornit SHi de femei! COSHBUC P. I 151. Trebuia neaparat un nume de meshter mare pentru cel care va fi cladit biserica de la Argesh... Atunci poporul la scornit. ODOBESCU S. II 506. Cinea scornit doina Arsa ia fost inima K shi mie acuma. JARNÍKBIRSEANU D. 211. 2. Tranz. A nascoci cu reacredintza cu intentzia de a induce in eroare; a urzi a combina in mod insidios a ticlui. Mia raspuns k... in logofat are nadejdea nu in noi descultzii care nu shtim ce sa mai scornim k sal saracim. STANCU D. 104. Bujor spune minciuni; trei zile shi trei noptzi el nu ar sfirshi. Cind no shtie de la altul o scorneshte de la sine. SLAVICI N. I 45. La grea nevoie ma bagat iar spinul. Amu a scornit alta: cica sai aduc pe fata Imparatului Rosh de undeoi shti. CREANGA O. A. 243. ◊ Refl. pas. Fel de fel de vorbe se scornira pe seama celor doua dushmance. Ba k sau batut ba k shiau omorit pisicile shi shiau mincat una alteia gainile shi cite shi mai cite. STANOIU C. I 214. 3. Refl. A se isca a se porni a se dezlantzui a se stirni. Ii venise intro zi la ureche k Marioara ar fi primit la bilciul din Tufeni o bratzara... din partea lui Mishu al arendashului shi din vestea asta sa scornit tot raul. SANDUALDEA D. N. 168. Se scorni in vazduh un vint cumplit care mladia cracile dafinului. POPESCU B. II 43. Scorninduse atunci o cearta intre amindoua muierile mama Demetra se supara foarte shi se porni cu mare urgie asupra lui Keleu. ODOBESCU S. III 283. 4. Tranz. A face sa iasa din adapost; a stirni. La vinat k miam ieshit Ciutalina miam scornit Ciutalina miam gonit Din cimpul Solotrului Pinan malul Oltului. TEODORESCU P. P. 69. ◊ Fig. Pui nishte intrebari... De unde le mai scorneshti Marine? BARANGA I 187. De unde ai mai scornit asemenea minciuni? SADOVEANU O. VIII 147. Aci nu se ridica zgomot scornind gindiri. VACARESCU P. 163. ♦ Fig. A tulbura. Auzind shi el de fata cea frumoasa... lau scornit nush ce la inima. SBIERA P. 141.

A SCORNÍ ~ésc tranz. 1) (vorbe zvonuri minciuni) A plasmui punand in circulatzie cu reavointza. 2) inv. A descoperi prin munca creatoare; a nascoci; a inventa; a izvodi. /<bulg. skorna

A SE SCORNÍ pers. 3 se ~éshte intranz. rar (despre fenomene ale naturii) A incepe brusc shi cu violentza; a se starni; a se dezlantzui; a se declansha. Viscolul sa ~it catre seara. /<bulg. skorna

scornì v. 1. a sgorni: a scorni vanatul; 2. a provoca: a se scorni o furtuna; 3. fig. a nascoci a plasmui: a scorni o minciuna. [Primitiv termen vanatoresc: a chema cu cornul cainii la vanat («la vanat k miam ieshit ciutalina miam scornit» POP.) de unde printr’o evolutziune analoga cu sbuciumà a pune in mishcare a turbura (vorbind de vanturi sau vijelii) shi sub raportul intelectual a inventa (cf. nascocì)].

zgorni v vz scorni

zgorni vb. IV. v. scorni.

scornésc v. tr. (d. corn adica „sun din corn k sa speriĭ vinatu shi decĭ sal fac sa ĭasa la iveala” k shi zbucĭum din bucium; it. cornare fr. corner. D. rom. vine bg. korny shi skornuvam rut. skornĭati id.). Stirnesc fac sa ĭasa k sa scape: a scorni vinatu. Nascocesc inventez (o minciuna o lege o moda o mashina). V. refl. A se starni (o vorba o furtuna). In vest zgornesc (infl. poate de izgonesc) scornesc scot din culcush alung strig chem de pe unde era ascuns: shĭa zgornit surorile a adus pisica shi s’a pus la pinda (VR. 1911 4 10). SHi zgurnesc (Cp. cu Dac. 2 631 shi 3 657).

zgornésc V. scornesc.

zgurnésc V. scornesc.

scorní (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. scornésc imperf. 3 sg. scorneá; conj. prez. 3 sa scorneásca

scorní vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. scornésc imperf. 3 sg. scorneá; conj. prez. 3 sg. shi pl. scorneásca

SCORNÍ vb. I. 1. v. inventa. 2. a inventa a nascoci a plasmui a ticlui (livr.) a fabula (pop.) a scoate a starni (reg.) a scornoci (inv.) a basni (fig.) a broda a fabrica a tzese a urzi (fig. rar) a taia (fig. inv.) a ascutzi. (A ~ ceva pe socoteala cuiva.) II. 1. v. haitui. 2. a scormoni a starni (pop.) a scociori. (~ vanatul din barlog.)

SCORNÍ vb. v. agita atzatza cauza declansha deshtepta determina dezlantzui fixa genera hotari incita instiga institui isca izbucni intarata intocmi nashte orandui porni pricinui prilejui produce provoca racai randui scormoni scula scurma stabili statornici starni trezi tulbura.

SCORNI vb. I. 1. a afla a concepe a crea a descoperi a elabora a face a gasi a gindi a imagina a inventa a nascoci a planui a plasmui a proiecta a realiza (inv. shi pop.) a izvodi (pop.) a iscodi a inchipui (reg.) a tocmi (inv.) a unelti (fig.) a nashte a urzi a zamisli. (A ~ un nou sistem de...) 2. a inventa a nascoci a plasmui a ticlui (pop.) a scoate a stirni (reg.) a scornoci (inv) a basni (fig.) a tzese a urzi (fig. rar) a taia (fig. inv.) a ascutzi. (A ~ ceva pe socoteala cuiva.) II. 1. a goni a haitui a stirni (pop.) a zgorni. (~ vinatul din birlog.) 2. a scormoni a stirni (pop.) a scociori. (~ vinatul prin padure.)

scorni vb. v. AGITA. ATZITZA. CAUZA. DECLANSHA. DESHTEPTA. DETERMINA. DEZLANTZUI. FIXA. GENERA. HOTARI. INCITA. INSTIGA. INSTITUI. ISCA. IZBUCNI. INTARITA. INTOCMI. NASHTE. ORINDUI. PORNI. PRICINUI. PRILEJUI. PRODUCE. PROVOCA. RICII. RINDUI. SCORMONI. SCULA. SCURMA. STABILI. STATORNICI. STIRNI. TREZI. TULBURA.

scorní (nésc ít) vb. 1. A provoca a excita a stirni. 2. (Refl.) A se produce a se prezenta. 3. A inventa a fauri a imagina. 4. A crea a stabili a introduce. Mr. sgurńescu „a iscodi a scormoni” megl. *scornés „a trezi”. Origine necunoscuta. Sa crezut in lat. cornu k termen de vinatoare (Hasdeu Col. lui Traian 1883 48; Philippide Principii 99; Geheeb 34) parere de nesustzinut in mod evident; in sl. sŭkręnąti „a excita” (Cihac II 44) care nu se potriveshte fonetic; in bg. skorivam skorna „a stirni a scorni” (Weigand Jb. XIX 141) rut. skornjati „a scorni”(Candrea) dar este vorba de cuvinte obscure (Tiktin) shi putzin folosite care ar putea neindoielnic sa provina din rom. Legatura cu stirni este posibila shi chiar probabila fara sa i se poata stabili explicatzia. Ar putea avea o anumita legatura cu sl. (bg.) iskoreniti „a dezradacina” plecind de la echivalentza radacina „origine” k in sb. korenit „radical” shi „originar”. Probabil in loc de *scoroni var. expresiva a lui scoroci scotoci. Der. scornitor adj. (fauritor inventator); scorneala (var. scornitura) s. f. (inventzie idee fabula); scornoci vb. (a inventa) cu suf. expresiv; scornici s. m. (friganea mamaliga prajita piine prajita in ulei); sgorni vb. (a expulza a goni) prin contaminare cu goni (contaminare cu un sl. *zagoniti bg. zagonjam „a vina” cf. Graur BL IV 118 shi Graur Viatza rom. 1940 no. 3 110 nu pare probabila; sensul lui sgorni „a vina a goni vinatul” care se citeaza acolo nu pare corect).

scorní scornesc vb. tranz. 1. A inventa a nascoci. 2. A starni. Din bg. skorna (MDA) ucr. skornjaty (DEX).