graunte [At: TETRAEV. (1574) 222 / V: grauntz grauntza sf / P: graun~ / Pl: ~ntze (reg) ~ntza ~ntzi (inv) ~ntzuri / E: refacut din pll grauntza (< ml granuceum)] 1 sm Samantza unor plante mai ales a cerealelor Si: boaba bob¹. 2 snp Grane (mai ales ovaz orz) care servesc de nutretz cailor. 3 sn (Pan) Fructul copt in forma de bob al altor plante. 4 (Pop; euf; ie) A (nu) avea ~ntze in cap A fi prost. 5 sm (Ila) Cat un ~ de mushtar Foarte mic. 6 sm (Pan) Mic obiect asemanator cu un graunte (1) izolat dintro masa de obiecte asemanatoare sau desprins dintrun obiect mai mare. 7 sm (Pex) Cristal metalic de forma neregulata care rezulta dintrun cristal elementar in urma solidiflcarii sau a tratamentelor termice. 8 sn (Inv) Veche unitate de masura a masei egala cu 0005 g. 9 sn (Pan) Obiect mic shi neinsemnat. 10 sn (Muz; inv) Partea cea mai ingusta a instrumentelor de alama. 11 (Pex) Cantitate foarte mica.

GRAÚNTE grauntzi s. m. (Rar la pl.) 1. Fructul in forma de bob al unor cereale (p. ext.) shi al altor plante. Un graunte de griu. Un graunte de mac. ▭ Din zori in zori shi turci shi noi Zvirleam in aer plumbii Cum zvirli grauntzi de popushoi K sa hraneshti porumbii. ALECSANDRI P. III 440. Furnican timpul verii asuda ostenind SHi cite un graunte adunan moshinoi. NEGRUZZI S. II 247. ◊ Expr. Cit un graunte de mushtar = mic de tot. 2. Bob fir. Un graunte de nisip. ▭ Grauntzii de grindina il plesneau vrajmash in obraz. C. PETRESCU A. R. 52. ◊ Fig. Varul tau... nu avea cum ai zice astazi autoritatea morala sashi impuna parerile macar k ele cuprindeau un graunte dentzelepciune. PAS Z. I 253. Intro dimineatza tocmai in rada portului corabia fu surprinsa de un graunte de furtuna. BART E. 273. 3. Element cristalin omogen al unui corp cristalin. Varianta: graúntz (DAN U. 215) s. m.

GRAÚNTE ~tzi m. 1) Samantza a unor plante in special a cerealelor; bob. * Cat un ~ de mushtar foarte mic. 2) shi fig. Particica din ceva. ~ de nisip. ~ de adevar. /<lat. granuceum

graunte m. shi n. 1. bob mic (de grau orz secara); 2. pl. (grauntzi) grau marunt sau ovaz pentru nutretzul cailor; 3. pl. (grauntze) tot felul de boabe pentru nutretzul pasarilor. [Lat. *GRANUCEUM (diminutiv din GRANUM) de unde grauntz; forma graunte e dedusa din plural (cf. glontz shi glonte).

graúnte shi (maĭ vechĭ) grauntz n. pl. numaĭ grauntze (var. din gruntz. Forma graunte e dupa muntemuntzĭ. Cu griŭ n’are legatura). Bob fir gránul de cereale orĭ de altceva: un graunte de griŭ de popushoĭ de orez de mushtar de nisip. Pl. Est. Grauntze de popushoĭ: a da grauntze gainilor. Fig. Sacu cu grauntze traĭsta cu orz locu de unde potzĭ trage vreun folos: totzĭ aspiraŭ la sacu cu grauntze! A avea grauntze in cap a fi foarte prost. V. gargaun.

GRAÚNTZ s. n. v. graunte.

GRAÚNTZA s. f. v. graunte.

grauntz sm sn vz graunte

grauntza sf vz graunte

GRAÚNTZ s. n. V. graunte.

GRAÚNTZA s. f. V. graunte.

GRAÚNTZ s. m. v. graunte.

GRAÚNTZA grauntze s. f. (Mai ales la pl.) Graunte (mai ales de porumb). Cricricri Toamna gri Nu credeam co sa mai vii inainte de craciun K puteam shi eu sadun O grauntza cit de mica K sa nu cer imprumut La vecina mea furnica. TOPIRCEANU B. 54. Irina... ieshea pe poarta cu un caush cu grauntze de papushoi la subtzioara. BUJOR S. 74. Ilinca a ieshit cun caush de grauntze sa dea de mincare la pasari. VLAHUTZA O. A. 350. Buiestrashui bun... dacai dau grauntze la ham shil odihnesc trei sferturi de ceas... merge. CARAGIALE P. 31. Are sami dea... beshica so umplu cu grauntze. CREANGA A. 41.

graúnte s. m. pl. graúntzi

graúnte s. m. pl. graúntzi

graunte pl. grauntzi

graunte tze.

graúntza s. f. g.d. art. graúntzei; pl. graúntze

graúntze s. f. pl. (sg. graúntza)

grauntza pl. grauntze

GRAÚNTE s. 1. v. bob. 2. (CHIM.) graunte cristalin = cristalit.

GRAÚNTE s. v. mishina.

GRAUNTE s. boaba bob samintza (reg.) boamba boana. (Un ~ de griu.)

graunte s. v. MISHINA.

grắuntz (graúntze) s. n. 1. Bob. 2. Samintza boaba. 3. Glob bila obiect mic shi sferic. Var. graunte grauntza. Mr. grauntz garnutz. Lat. *granutium sau dupa Densusianu Rom. XXXIII 279 CandreaDens. 765 Pascu I 95 shi DAR lat. *granuceum (Pushcariu 730 propunea forma lat. *granuculum care ar fi dus la alt rezultat) cf. griu. Fonetismul nu este clar. Cum rezultatul din lat. trebuia sa fie in orice caz granutz k in mr. trebuie presupus k sa adaugat un infix nazal (cf. Pushcariu Diminutiv. 148) *granuntz cu disimilare ulterioara. Aceasta explicatzie este valabila shi daca plecam de la griu in forma sa primitiva granu (k in mr.) cu suf. dim. utz. Der. grauntzar s. n. (regulator la piatra morii de griu); grauntzos adj. (granulos); grauntzi vb. (a granula; a face boabe); ingrauntza vb. (a rotunji; a da nutretz animalelor) cuvint rar.

CUM GRANO SALIS (lat.) cu un graunte de sare Pliniu cel Batran „Naturalis historia” XXIII 8. Mod de a sugera k cele spuse trebuie luate intro oarecare masura in gluma.

grauntza grauntze s. f. 1. (la pl.) bani. 2. bijuterii de aur rupte in bucatzi.