GRAÚNTE grauntzi s. m. (Rar la pl.) 1. Fructul in forma de bob al unor cereale (p. ext.) shi al altor plante. Un graunte de griu. Un graunte de mac. ▭ Din zori in zori shi turci shi noi Zvirleam in aer plumbii Cum zvirli grauntzi de popushoi K sa hraneshti porumbii. ALECSANDRI P. III 440. Furnican timpul verii asuda ostenind SHi cite un graunte adunan moshinoi. NEGRUZZI S. II 247. ◊ Expr. Cit un graunte de mushtar = mic de tot. 2. Bob fir. Un graunte de nisip. ▭ Grauntzii de grindina il plesneau vrajmash in obraz. C. PETRESCU A. R. 52. ◊ Fig. Varul tau... nu avea cum ai zice astazi autoritatea morala sashi impuna parerile macar k ele cuprindeau un graunte dentzelepciune. PAS Z. I 253. Intro dimineatza tocmai in rada portului corabia fu surprinsa de un graunte de furtuna. BART E. 273. 3. Element cristalin omogen al unui corp cristalin. Varianta: graúntz (DAN U. 215) s. m.