gloaba sf [At: PRAV. MOLD. 93/2 / Pl: ~be / E: vsl глоƃа] 1 (Inv) Amenda care se aplica cuiva k urmare a savarshirii unor delicte sau crime. 2 (Inv) Taxa care se platea in trecut in scopul interzicerii redeschiderii unui proces. 3 (Inv; ie) Obor de ~ Loc in care se inchid vitele gasite pe proprietatea altcuiva. 4 Cal slab batran Si: martzoaga talan.

GLOÁBA gloabe s. f. 1. (Uneori determinat prin «de cal») Cal slab prapadit; mirtzoaga. Tirgushoarele shi satele sarace lau primit pline de entuziasm... Spectacolele le da in aer liber neanuntzat cu afishe alaturi de gloaba shi carutza lui. SAHIA N. 67. Vinatori de dropii... minind in pas alene gloabele lor de calushei au dat roata ore zile shi luni intregi imprejurul falnicilor dropioi. ODOBESCU S. III 14. 2. (Invechit) Despagubire sau pedeapsa in bani; amenda. Popa da aldamashul popa plateshte gloaba strigau totzi. HOGASH H. 34. Tata a dat gloaba pentru mine. CREANGA A. 50. ♦ Bir. Socotira k este mai istetz sashi piarda urma in codri doardoar vor izbuti sa scape de gloaba turcului. GALACTION O. I 280.

GLOÁBA ~e f. 1) Cal (batran) slab shi fara putere; martzoaga. 2) inv. Amenda platita de persoana care savarshea un delict sau o crima. /<sl. globa

gloaba f. 1. amenda: tata a dat gloaba pentru mine CR.; 2 cal prost martzoaga: manand in pas alene gloabele lor de calushei OD. [Slav. GLOBA amenda; sensul 2 provine de acolo k amenzile in vechime se platiau in bani sau cu vite cai: dela cal de amenda la cal prost nui decat un pas].

gloába (oa dift.) f. pl. e (vsl. globa amenda globĭnikŭ globnic d. glava cap; sirb. globa amenda globitĭ a amenda; rus. pogolóvščina recrutare obligatorie p. fiecare. V. glava). Vechĭ. Amenda: a da a plati gloaba. Azĭ. Cal prost mirtzoaga drigla (dupa facultatea de a plati amenda shi in vite care in acest caz eraŭ proaste).

gloába (taxa cal slab) s. f. g.d. art. gloábei; pl. gloábe

gloába s. f. g.d. art. gloábei; pl. gloábe

GLOÁBA s. 1. v. martzoaga. 2. (IST.) (reg.) ispasha talpashag. (~ era amenda platita pentru paguba facuta de vitele intrate in semanaturi straine.) 3. (IST.) heraie zavesca. (~ era taxa platita pentru a impiedica redeschiderea unui proces.)

GLOÁBA s. v. amenda penalitate penalizare.

GLOABA s. 1. (ZOOL.) mirtzoaga (pop.) dirloaga martzina (reg.) bijoaga drigla ghipcan melitza minzoc sharla talanitza toroapa (Transilv.) dabila (Mold.) dirdala jarpan (prin Munt.) meleaja (prin Transilv.) melegar (prin Ban.) mirtzogariu (prin Transilv. shi Munt.) pirtzotin (prin Transilv.) ronghi (prin vestul Transilv.) scirtoaga (fam.) rabla. (Carutza era trasa de o ~.) 2. (reg.) ispasha talpashag. (~ era amenda platita pentru paguba facuta de vitele intrate in semanaturi straine.) 3. heriie zavesca. (~ era taxa platita pentru a impiedica redeschiderea unui proces.)

gloaba s. v. AMENDA. PENALITATE. PENALIZARE.

gloába (gloábe) s. f. 1. Amenda. 2. Mirtzoaga. Megl. gloaba. Sl. (bg. sb.) globa „pedeapsa” (Miklosich Lexicon 129; Meyer 140; Berneker 305) cf. alb. gjobë ngr. γλάμπα. Sensul 2 se explica desigur prin obiceiul de a plati amenzile in natura fapt pentru care se alegeau caii cei mai proshti cf. pui de bodaproste. Der. globi vb. (a pune amenda a pedepsi); globnic s. m. (inv. persoana care stringea amenzile) din sl. globĭnikŭ.

gloába gloabe s.f. 1. Taxa amenda (TZiplea 1906). 2. Despagubire (Papahagi 1925): „Am trait numa cu gloaba shi cu nacazuri” (Papahagi 1925: 325). 3. Martzoaga cal slab: „Cam ramas cu cele gloabe / Cu oile cele shchioape” (Fochi 1964: 563). Din sl. globa „pedeapsa” (Scriban SHaineanu; Miklosich Berneker cf. DER; DEX MDA).

gloába e s.f. 1. Taxa amenda (TZiplea 1906). 2. Despagubire (Papahagi 1925): „Am trait numa cu gloaba shi cu nacazuri” (Papahagi 1925: 325). 3. Martzoaga cal slab: „Cam ramas cu cele gloabe / Cu oile cele shchioape” (Fochi 1964: 563). Din sl. globa „pedeapsa” (Miklosich cf. DER).

gloaba gloabe s. f. 1. (in sport) sportiv ineficient din cauza varstei inaintate. 2. individ decrepit. 3. prostituata trecuta.