gloába (gloábe) s. f. 1. Amenda. 2. Mirtzoaga. Megl. gloaba. Sl. (bg. sb.) globa „pedeapsa” (Miklosich Lexicon 129; Meyer 140; Berneker 305) cf. alb. gjobë ngr. γλάμπα. Sensul 2 se explica desigur prin obiceiul de a plati amenzile in natura fapt pentru care se alegeau caii cei mai proshti cf. pui de bodaproste. Der. globi vb. (a pune amenda a pedepsi); globnic s. m. (inv. persoana care stringea amenzile) din sl. globĭnikŭ.