GLOÁBA gloabe s. f. 1. (Uneori determinat prin «de cal») Cal slab prapadit; mirtzoaga. Tirgushoarele shi satele sarace lau primit pline de entuziasm... Spectacolele le da in aer liber neanuntzat cu afishe alaturi de gloaba shi carutza lui. SAHIA N. 67. Vinatori de dropii... minind in pas alene gloabele lor de calushei au dat roata ore zile shi luni intregi imprejurul falnicilor dropioi. ODOBESCU S. III 14. 2. (Invechit) Despagubire sau pedeapsa in bani; amenda. Popa da aldamashul popa plateshte gloaba strigau totzi. HOGASH H. 34. Tata a dat gloaba pentru mine. CREANGA A. 50. ♦ Bir. Socotira k este mai istetz sashi piarda urma in codri doardoar vor izbuti sa scape de gloaba turcului. GALACTION O. I 280.