GEÁMAT gemete s. n. Sunet nearticulat emis de o fiintza care simte o durere (fizica sau morala). ♦ Fig. Freamat murmur vuiet (al unor elemente ale naturii). [Var.: gémat gémet s. n.] Lat. gemitus.

geamat sn [At: ALECSANDRI P. I 369 / V: gemat gemet / Pl: gemete / E: lat gemitus] 1 Sunet nearticulat scos de o fiintza care simte o durere (fizica sau morala) Si: tanguire vaiet. 2 (Fig) Vuiet (al unor elemente ale naturii).

GEÁMAT gemete s. n. Sunete nearticulate scoase de o fiintza care simte o durere (fizica sau morala). ♦ Fig. Freamat murmur vuiet (al unor elemente ale naturii). [Var.: gémat gémet s. n.] Lat. gemitus.

GEÁMAT gemete s. n. Sunet nearticulat scos de cel care geme de durere (fizica sau morala). Saud mai tare gemetele surde Din pieptul multzimilor. BENIUC V. 31. O saptamina incheiata ishi chinui barbatul cu gemetele ei. ISPIRESCU L. 66. Un geamat de durere in vale il opreshte. BOLINTINEANU O. 53. ◊ Fig. Podul rulant sa prabushit cu geamat surd. SAHIA N. 34. ♦ (Poetic) Freamat (de vint). (Atestat in forma gemat) Gematul vijeliei pustiitoare ishi amesteca simfonia sa de nimicire cu urletul rostogolirii clocotitoare a shivoaielor pamintului. HOGASH M. N. 176. Ascult la a valului cint La gematul dulce din vint. EMINESCU O. IV 3. Variante: gémat (SADOVEANU M. 20) gémet (EMINESCU O. I 28) s. n.

GEÁMAT gémete n. Sunet infundat shi prelung produs in urma unor dureri chinuitoare. /<lat. gemitus

geamat n. 1. strigat tanguios; 2. plangere in genere: gemetele poporului; 3. murmurul vantului. [Lat. GEMITUS].

geámat n. pl. gemete (lat. gémitus id.). Zgomotu celuĭ ce geme. La Al. Cojbuc Sadov. Sov. (242) gemet la Em. gemat pl. tot gemete. Cp. cu geaman freamat seaman teamat treacat.

GEMET s. n. v. geamat.

gemat sn vz geamat

gemet sn vz geamat

gémet V. geamat.

geámat s. n. pl. gémete

geámat s. n. pl. gémete

geamat pl. gemete

gemet te.

GEÁMAT s. scancet tanguire vaier vaiet (rar) scanceala (inv.) scancitura. (Un ~ de durere.)

GEÁMAT s. v. freamat shuierat vajait.

GEAMAT s. scincet tinguire vaier vaiet (rar) scinceala (inv.) scincitura. (Un ~ de durere.)

geamat s. v. FREAMAT. VIJIIT.