GEÁMAT gemete s. n. Sunet nearticulat scos de cel care geme de durere (fizica sau morala). Saud mai tare gemetele surde Din pieptul multzimilor. BENIUC V. 31. O saptamina incheiata ishi chinui barbatul cu gemetele ei. ISPIRESCU L. 66. Un geamat de durere in vale il opreshte. BOLINTINEANU O. 53. ◊ Fig. Podul rulant sa prabushit cu geamat surd. SAHIA N. 34. ♦ (Poetic) Freamat (de vint). (Atestat in forma gemat) Gematul vijeliei pustiitoare ishi amesteca simfonia sa de nimicire cu urletul rostogolirii clocotitoare a shivoaielor pamintului. HOGASH M. N. 176. Ascult la a valului cint La gematul dulce din vint. EMINESCU O. IV 3. Variante: gémat (SADOVEANU M. 20) gémet (EMINESCU O. I 28) s. n.