garantzie sf [At: (a. 1776) URICARIUL I 179 / Pl: ~ii / E: fr garantie it garanzia] 1 Obligatzie in virtutea careia o persoana sau o institutzie raspunde de ceva Si: (pop) chezashie (inv) adeverintza Cf cautziune. 2 (Ccr) Ceea ce serveshte drept asigurare k o obligatzie va fi tzinuta Si: amanet gaj (pop) zalog. 3 (Ilv) A lua pe ~ A garanta. 4 (Ie) Pe ~ia cuiva Pe raspunderea cuiva. 5 (Ie) A da ~ A da asigurari k un lucru va fi indeplinit. 6 (Ie) A prezenta ~ A fi de incredere. 7 Mijloc legal prin care se asigura executarea unei obligatzii (materiale).

GARANTZÍE garantzii s. f. Obligatzie (legala sau conventzionala) in virtutea careia o persoana statul sau o institutzie raspunde de ceva; (concretizat) ceea ce serveshte drept asigurare k obligatzia luata va fi tzinuta k un lucru va fi infaptuit realizat; chezashie. Instaurarea in fiecare tzara a unei democratzii consecvente va fi cea mai buna garantzie a pacii. GHEORGHIUDEJ ART. CUV. 8. Aceasta operatzie ma invatzat cum se ia o garantzie shi ma familiarizat cu notziunile de client de termen shi de dobinda. ARGHEZI P. T. 136. ◊ Expr. Pe garantzia cuiva = cu asigurari valabile din partea cuiva cu intreaga raspundere a cuiva; (familiar) sigur neindoielnic. A da garantzie = a da asigurari valabile k un lucru promis sau ashteptat va fi indeplinit. A prezenta garantzia de... = a da (cuiva) sigurantza k (e intrun anumit fel). Acest pod nu prezinta garantzie de stabilitate. A lua (pe cineva) pe garantzie = a garanta a da asigurari pentru purtarile cuiva.

GARANTZÍE s.f. Obligatzie in virtutea careia o persoana sau o institutzie trebuie sa apere pe cineva de o paguba eventuala sau sal despagubeasca de o paguba suferita; chezashie. ◊ A lua (pe cineva) pe garantzie = a garanta pentru cineva. [Gen. iei. / < fr. garantie it. garanzia].

GARANTZÍE s. f. obligatzie in virtutea careia o persoana sau o institutzie trebuie sa apere pe cineva de o paguba eventuala sau sal despagubeasca de o paguba suferita. ♦ a lua (pe cineva) pe ~ = a garanta pentru cineva; a prezenta ~ = a oferi incredere certitudine sigurantza. (< fr. garantie it. garanzia)

GARANTZÍE ~i f. 1) Obligatzie a cuiva de a raspunde de ceva. * A prezenta ~ a oferi sigurantza. A lua pe cineva pe ~ a garanta pentru cineva. 2) Fapt care asigura respectarea unei astfel de obligatzii. [G.D. garantziei] /<fr. garantie

garantzie f. 1. indatorirea de garant; 2. ceeace garanteaza: ipotecele sunt garantziile cele mai ordinare; 3. fig. ceeace asigura: a oferi toate garantziile.

*garantzie f. (fr. garantie). Asigurarea garantuluĭ chezashie. Lucru care garanteaza cautziune: ipoteciles garantziile cele maĭ ordinare. Fig. Acest copil prezenta toate garantziile k va ajunge om mare. V. arvona.

garantzíe s. f. art. garantzía g.d. art. garantzíei; pl. garantzíi art. garantzíile

garantzíe s. f. art. garantzía g.d. art. garantzíei; pl. garantzíi art. garantzíile (sil. tzii)

garantzie tziei gen. a.

GARANTZÍE s. 1. v. cautziune. 2. v. amanet. 3. asigurare chezashie (inv.) credintza. (Acest lucru constituie o ~ pentru...)

GARANTZIE s. 1. (JUR.) cautziune fidejusiune (pop.) chezashie (inv.) adeverintza. (A depus ~ ceruta.) 2. (JUR.) amanet gaj (pop.) chezashie zalog (inv. shi reg.) ramas (inv.) otaj. (Lasa drept ~ un inel.) 3. asigurare chezashie (inv) credintza. (Acest lucru constituie o ~ pentru...)

GARANTZÍE (< fr. it.) s. f. 1. (Dr.) Mijloc de asigurare a executarii unei obligatzii. ◊ G. reala = afectarea unui lucru (al debitorului sau al altei persoane) pentru garantarea executarii unei obligatzii (ex. ipoteca gaj) care da dreptul creditorului k in caz de neexecutare din partea debitorului sa ceara scoaterea in vanzare silita a lucrului pentru k din pretzul obtzinut sa fie platit. G. bancara = tip de contract economic prin care o banca are obligatzia de a plati o suma convenita in anumite conditzii in cazul in care debitorul unui contract comercial nushi indeplineshte obligatziile contractuale (cautziune bancara) sau daca garantul inregistreaza o pierdere sau nu realizeaza cashtigul estimat. G. contractuala = termen acreditat de Camera Internatzionala de Comertz de la Paris pentru a denumi garantziile acordate de banci societatzi de asigurare etc. in scopul asigurarii unor disponibilitatzi de fonduri pentru un tertz in cazul in care un beneficiar ar avea o revendicare justificata impotriva ordonatorului. 2. Obligatzie in virtutea careia o persoana raspunde de ceva.