GARANTZÍE garantzii s. f. Obligatzie in virtutea careia o persoana sau o institutzie raspunde de ceva; mijloc legal prin care se asigura executarea unei obligatzii (materiale); (concr.) ceea ce serveshte drept asigurare k o obligatzie luata va fi tzinuta. ◊ Loc. vb. A lua pe garantzie = a garanta. ◊ Expr. Pe garantzia cuiva = pe raspunderea cuiva. A da garantzie = a da asigurari k un lucru va fi indeplinit. A prezenta garantzie de... = a se prezenta astfel incat sa trezeasca increderea sa ofere sigurantza. Din fr. garantie it. garanzia.