garantzie sf [At: (a. 1776) URICARIUL I 179 / Pl: ~ii / E: fr garantie it garanzia] 1 Obligatzie in virtutea careia o persoana sau o institutzie raspunde de ceva Si: (pop) chezashie (inv) adeverintza Cf cautziune. 2 (Ccr) Ceea ce serveshte drept asigurare k o obligatzie va fi tzinuta Si: amanet gaj (pop) zalog. 3 (Ilv) A lua pe ~ A garanta. 4 (Ie) Pe ~ia cuiva Pe raspunderea cuiva. 5 (Ie) A da ~ A da asigurari k un lucru va fi indeplinit. 6 (Ie) A prezenta ~ A fi de incredere. 7 Mijloc legal prin care se asigura executarea unei obligatzii (materiale).