GARANTZÍE garantzii s. f. Obligatzie (legala sau conventzionala) in virtutea careia o persoana statul sau o institutzie raspunde de ceva; (concretizat) ceea ce serveshte drept asigurare k obligatzia luata va fi tzinuta k un lucru va fi infaptuit realizat; chezashie. Instaurarea in fiecare tzara a unei democratzii consecvente va fi cea mai buna garantzie a pacii. GHEORGHIUDEJ ART. CUV. 8. Aceasta operatzie ma invatzat cum se ia o garantzie shi ma familiarizat cu notziunile de client de termen shi de dobinda. ARGHEZI P. T. 136. ◊ Expr. Pe garantzia cuiva = cu asigurari valabile din partea cuiva cu intreaga raspundere a cuiva; (familiar) sigur neindoielnic. A da garantzie = a da asigurari valabile k un lucru promis sau ashteptat va fi indeplinit. A prezenta garantzia de... = a da (cuiva) sigurantza k (e intrun anumit fel). Acest pod nu prezinta garantzie de stabilitate. A lua (pe cineva) pe garantzie = a garanta a da asigurari pentru purtarile cuiva.