NEINDOIÉLNIC A neindoielnici ce adj. Care nu provoaca indoiala care nu poate starni obiectzii; indiscutabil incontestabil. [Pr.: doiel] Pref. ne + indoielnic.

neindoielnic ~a a [At: DEX / Pl: ~ici ~ice / E: ne + indoielnic] 1 Care nu provoca indoiala. 2 Care nu poate starni obiectzii Si: incontestabil indiscutabil.

NEINDOIÉLNIC A neindoielnici ce adj. Care nu provoaca indoiala care nu poate starni obiectzii; indiscutabil incontestabil. [Pr.: doiel] Ne + indoielnic.

neindoiélnic adj. m. pl. neindoiélnici; f. neindoiélnica pl. neindoiélnice

neindoiélnic adj. m. pl. neindoiélnici; f. sg. neindoiélnica pl. neindoiélnice

NEINDOIÉLNIC adj. adv. 1. adj. v. adevarat. 2. adj. v. categoric. 3. adj. v. clar. 4. adv. v. sigur. 5. adv. v. desigur.

NEINDOIELNIC adj. adv. 1. adj. categoric cert evident incontestabil indiscutabil necontestabil necontestat nediscutabil neindoios netagaduit sigur vadit (livr.) indubitabil peremptoriu. (A manifestat o superioritate ~.) 2. adj. clar evident flagrant incontestabil izbitor invederat limpede neindoios netagaduit pregnant vadit vizibil (livr.) manifest (fig.) marcat. (Semne ~ de boala.) 3. adv. indiscutabil neaparat negreshit neindoios precis sigur (pop.) nesmintit. (~ voi fi acolo la ora anuntzata.) 4. adv. absolut bineintzeles cert desigur fireshte garantat indiscutabil natural negreshit neindoios normal precis sigur. (Crezi k va veni astazi? ~!)

Neindoielnic ≠ nesigur shovaitor shovaielnic