FRÚNZA frunze s. f. 1. Organ vegetal al plantei care i serveshte la respiratzie la transpiratzie shi la asimilatzie format de obicei dintro foaie verde (limb) prinsa de tulpina printro coditza (petziol). ◊ Loc. adv. K frunza shi k iarba = numeros. ◊ Expr. A taia frunza la caini = a nu avea nicio ocupatzie serioasa a pierde vremea fara treaba; a trandavi. 2. Compus: frunzadepotca = planta erbacee cu frunze de un verde stralucitor shi cu flori verzui (Chenopodium murale). 3. (In sintagma) Frunze de feriga = boala a tomatelor provocata de un virus shi manifestata prin ingustarea foliolelor care devin aproape filiforme luand infatzisharea frunzelor de feriga. Lat. frondia (< frons ndis).

frunza sf [At: PRAV. MOLD. 11 / Pl: ~ze / E: ml frondia (<frons ndis)] 1 Organ principal al plantei care i serveshte la respiratzie la transpiratzie shi la asimilatzie format de obicei dintro foaie verde (limb) prinsa de tulpina printro coditza (petziol) Si: foaie (1). 2 (Ie) A trai k ~za pe apa A trai la voia intamplarii. 3 (Ie) A lua ~zan buza A fugi in lume. 4 (Ie) A umbla ~za lelii sau (de) ~za frasinelului (mai rar ~za paltinelului) A umbla fara rost. 5 (Ie) A taia ~ la caini A nu avea nici o ocupatzie serioasa. 6 (Iae) A trandavi. 7 (Ilav) K ~za shi k iarba (sau cata ~ shi iarba) Numeros. 8 (Bot; ic) ~zacaprei Caprifoi (Lonicera caprifolium). 9 (Bot; ic) ~zaciorii Cosor (Ceratophyllum demersum). 10 (Bot; ic) ~zafrasinelului Planta nedefinita mai indeaproape. 11 (Bot; Buc; ic) ~zastejarului Iarbasharpelui (Veronica urticifolia). 12 (Bot; ic) ~zataieturii Vindecea (Stachys officinalis). 13 (Bot; ic) ~zavoinicului Usturoitza (Alliaria officinalis). 14 (Bot; Buc; iae) Brancutza (Sisymbrium officinale). 15 (Bot; iae) Nasturel (Nasturtium officinale). 16 (Bot; iae) Iarbaiepurelui (Prenanthes purpurea). 17 (Bot; iae) Crushatzea (Barbarea vulgaris). 18 (Bot; ic) ~debubarea Buberic (Scrophularia nodosa). 19 (Bot; ic) ~decincidegete Cincidegete (Potentilla reptans). 20 (Bot; ic) ~deorbaltz (sau ~zedesubtufa) Vineritza (Ajuga reptans). 21 (Bot; ic) ~depotca Planta erbacee cu frunze de un verde stralucitor shi cu flori verzui (Chenopodium murale). 22 (Bot; Trs; ic) ~lata Crin galben (Hemerocallis fulva). 23 (Bot; Trs; iae) Stanjenel (Iris germanica). 24 (Bot; ic) ~zedepiatra Spanacporcesc (Chenopodium liybridum). 25 (Iht; ic) ~zaplopului Pui de proscher^[1] (Blicca lyoerna)^[2]. 26 (Iht; iae) Pui de platica (Abramis brama). 27 (Is) ~ze de feriga Boala a tomatelor provocata de un virus shi manifestata prin ingustarea foliolelor care devin aproape filiforme luand infatzisharea frunzelor de feriga. 28 (Ivp) Foaie de hartie. 29 (Trs) Panglica colorata care shio prind in par fetele la sarbatori. 30 (Reg; art) Dans tzaranesc nedefinit mai indeaproape. 31 (Reg) Nume de caine ciobanesc. 32 Motiv ornamental folosit in toate domeniile artei k shi in scrierea caligrafica din sec. XII pentru literele capitale.

FRÚNZA frunze s. f. 1. Organ principal al plantei care i serveshte la respiratzie la transpiratzie shi la asimilatzie format de obicei dintro foaie verde (limb) prinsa de tulpina printro coditza (petziol). ◊ Loc. adv. K frunza shi k iarba = numeros. ◊ Expr. A taia frunza la caini = a nu avea nici o ocupatzie serioasa a pierde vremea fara treaba; a trandavi. 2. Compus: frunzadepotca = planta erbacee cu frunze de un verde stralucitor shi cu flori verzui (Chenopodium murale). 3. (In sintagma) Frunze de feriga = boala a tomatelor provocata de un virus shi manifestata prin ingustarea foliolelor care devin aproape filiforme luand infatzisharea frunzelor de feriga. Lat. frondia (< frons ndis).

FRÚNZA frunze s. f. Organ principal al plantei care i serveshte la respiratzie transpiratzie shi asimilatzie shi care este format de obicei dintro foaie verde legata de tulpina printrun petziol. In mijlocul lor se inaltzau plopi rari de lunca cu trunchiurile vinete shi cu frunzele argintate tremuratoare in lumina. SADOVEANU O. IV 77. De frunze shi de cintec goi Pling codrii cei lipsitzi de voi. COSHBUC P. I 90. Amarai frunza de nuc Mai amar doru cel duc; Amarai frunza de fag Mai amar doru cel trag! JARNÍKBIRSEANU D. 90. ◊ (Cu sens colectiv) Cit nar fi dat acuma frunza pe o picatura de ploaie! GIRLEANU L. 41. Doar un pic de vint abureshte frunza unui par shi o clatina ushor. PAUNPINCIO P. 110. K dei vremea rea sau buna Vintumi bate frunzami suna. EMINESCU O. I 123. ◊ (K formula de introducere in poeziile populare) Frunza verde paduretz Intre Olt shintre Oltetz Intrun virf de pisculetz... TEODORESCU P. P. 344. Frunza verde shun banutz Aseara miam prins dragutz. JARNÍKBIRSEANU D. 66. ◊ Loc. adj. Cita frunza shi iarba sau k frunza shi k iarba sau cita frunza cita iarba = foarte mult in cantitate foarte mare extrem de numeros. Imprejurul Costeshtilor e armata cita frunza shi iarba gata sa porneasca incoace. REBREANU R. II 230. Au shi inceput a curge furnicele cu droaia cita pulbere shi spuza cita frunza shi iarba. CREANGA P. 264. Cind vazui a lor multzime cita frunza cita iarba... Am jurat k peste dinshii sa trec falnic fara pas. EMINESCU O. I 147. SHi porni tatarimea K frunza shi k iarba. ANT. LIT. POP. I 551. ◊ Expr. (Familiar) A umbla (de) frunza frasinelului v. frasinel. A taia frunza ciinilor (sau la ciini) = a nu avea nici o ocupatzie serioasa ashi pierde vremea fara treaba a nu lucra nimic a trindavi.

FRÚNZA ~e f. Organ al plantelor superioare format dintro lama verde (limb) care se leaga de ramura printro coditza (petziol). ~ de stejar. ◊ ~ verde inceput caracteristic al unor cantece populare. [G.D. frunzei] /<lat. frondea

frunza f. 1. foaie de copaciu: cata frunza shi iarba enorm nenumarat; frunza verde inceputul caracteristic al cantecelor populare dupa care urmeaza numele arborelui sau al plantei corespunzatoare subiectului (eroic erotic sau tragic); cantare din frunza scoaterea unor sunete acute tzinand o frunza intre buze; 2. nume de plante: frunzadebubarea buberic: frunzataieturii vindecea; frunzavoinicului aiushor. [Lat. FRONDEA].

frúnza f. pl. e (lat. frondia n. pl. devenit f. sing. d. frons frondis frunza; sard. frunza). Foaĭe partea terminala a plantelor suptzire obishnuit lata shi verde: Bate vintu frunza’n dunga (doĭna) o bate in lature cind e aproape sa cada. Frunza verde cuvintele cu care incepe de obiceĭ un cintec popular. Frunza de buba cea rea buberic. Frunza voĭniculuĭ usturoitza brincutza (V. shi vindecea). Frunza plopuluĭ batca mica (peshte). Cita frunza shi ĭarba (saŭ k frunza shi k ĭarba) in mare numar foarte multzĭ (vorbind de dushmaniĭ navalitorĭ de o poĭedie). Frunzeles prelungirile tulpiniĭ shi servesc la respirat. Ele se sprijina pe un petziol maĭ lung orĭ maĭ scurt care se ramifica k sa formeze scheletu frunzeĭ (nervurile). TZesatura celulara dintre nervurĭ (limbu saŭ parenchima) e cĭuruita de o infinitate de gaurele microscopice (stomate).

legúmafrúnza s. f. Legume cultivate pentru frunzele folosite in alimentatzie ◊ „Legumelefrunze (papadia patrunjelul urzicile) [...] sunt bogate in fier.” Sc. 15 VI 63 p. 4 (din leguma + frunza)

frúnza s. f. g.d. art. frúnzei; pl. frúnze

frúnza s. f. g.d. art. frúnzei; pl. frúnze

FRÚNZA s. (BOT.) 1. (pop.) foaie. (Creanga cu ~ verzi.) 2. frunza embrionara v. cotiledon. 3. frunzadepotca (Chenopodium murale) = (reg.) iarbadrumurilor.

FRUNZA s. (BOT.) 1. (pop.) foaie. (Creanga cu ~ verzi.) 2. frunzadepotca (Chenopodium murale) = (reg.) iarbadrumurilor.

frúnza (frúnze) s. f. 1. Foaie (verde). 2. (Inv.) Foaie de hirtie. Mr. frandza frindza megl. frunza istr. frunzę. Lat. frōndia (Pushcariu 659; CandreaDens. 662; REW 3530; DAR; Lausberg Mundarten Südlukaniens 25) cf. it. fronza (Battisti III 1723) calabr. frunda sard. frundza salm. froncia gal. fronza port. fronça shi ngr. φρουνζάτον „pergola”. Der. frunzar s. n. (desish umbrar); frunzar s. m. (luna mai; varietate de ciuperci comestibila); frunzarel s. m. (buchet); frunzari vb. (despre animale a pashte rupind virful crengilor; a rontzai a crantzani; a rasfoi); frunzatura (var.frunzarie frunzarime) s. f. (frunzish); frunzish (var. frunzet) s. n. (multzime de frunze); frunzos var. (frunzaros) adj. (cu frunze multe shi dese); frunzishoara s. f. (dim. de la frunza; aril de nucshoara); infrunzi vb. (a da frunze a inverzi) care Densusianu Hlr. 147 Pushcariu 854 shi CandreaDens. 663 considera a fi reprezentant al unui lat. *infrōndῑre); infrunzit s. n. (anotimpul in care infrunzesc copacii primavara); desfrunzi vb. (a pierde frunza; a desfrunzi).

FRUNZA. Subst. Frunza frunzulitza (dim.) frunzica (rar) frunzishoara frunzitza (pop.) frunzuca (reg.) frunzuleana (pop.) frunzulica (pop.) frunzutza (reg.) foaie foicica (pop.) foitza (dim.) foiuleana (dim.); foliola; coleoptil; sepala. Frunzish frunzatura (rar) frunzarime (rar) frunzet; frunzar. Infrunzire. Foliatzie. Defoliere defoliatzie desfrunzire. Adj. Frunzos foios foliat. Infrunzit; desfrunzit. Vb. A infrunzi; a (se) desfrunzi a defolia. V. arbori arbushti creanga.

frunza. In practica muzicii populare f. a devenit un „instrument” cu ajutorul caruia executantzii pot reda melodii. Specialishtii au incadrato in categoria pseudoinstrumentelor (v. instrumente). Se pot produce sunete cu f. mai multor specii de arbori.

frúnza frunze s.f. (gastr.; inv.) Foi blaturi de prajitura (Grai. rom. 2000; Apsha de Jos). Lat. frondia (< frons ndis) (Scriban; Pushcariu CDDE DA cf. DER; DEX MDA).

Tilia cordata Mill. (syn. T. parvifolia Ebrh; T. ulmifolia Scop.) « Tei cu frunza mica Tei pucios ». Specie care infloreshte vara. Flori mici albegalbui dispuse cca 11 in racem de obicei pendent pedunculate. Frunze rotundcordiforme pina la 6 cm lungime cu virf acut marginea dintzata petziolate glabre pe partea inferioara glauce cu smocuri de peri maroinchis la intretaierea nervurilor. Arbore pina la 30 m inaltzime coroana piramidala scoartza grimaroinchis lujerii shi mugurii marogalbui. Fruct capsula cu peretzi moi ushor comprimabili (putzin costata) de obicei alipitparoasa.

a taia dracului buretzi / frunza la caini expr. ashi pierde vremea.

a umbla creanga / frunza frasinelului / lelea / teleleu expr. a hoinari fara rost ashi pierde vremea.

multzi k nisipul marii / cata frunza shi iarba expr. foarte multzi in numar foarte mare.