FRÚNZA frunze s. f. Organ principal al plantei care i serveshte la respiratzie transpiratzie shi asimilatzie shi care este format de obicei dintro foaie verde legata de tulpina printrun petziol. In mijlocul lor se inaltzau plopi rari de lunca cu trunchiurile vinete shi cu frunzele argintate tremuratoare in lumina. SADOVEANU O. IV 77. De frunze shi de cintec goi Pling codrii cei lipsitzi de voi. COSHBUC P. I 90. Amarai frunza de nuc Mai amar doru cel duc; Amarai frunza de fag Mai amar doru cel trag! JARNÍKBIRSEANU D. 90. ◊ (Cu sens colectiv) Cit nar fi dat acuma frunza pe o picatura de ploaie! GIRLEANU L. 41. Doar un pic de vint abureshte frunza unui par shi o clatina ushor. PAUNPINCIO P. 110. K dei vremea rea sau buna Vintumi bate frunzami suna. EMINESCU O. I 123. ◊ (K formula de introducere in poeziile populare) Frunza verde paduretz Intre Olt shintre Oltetz Intrun virf de pisculetz... TEODORESCU P. P. 344. Frunza verde shun banutz Aseara miam prins dragutz. JARNÍKBIRSEANU D. 66. ◊ Loc. adj. Cita frunza shi iarba sau k frunza shi k iarba sau cita frunza cita iarba = foarte mult in cantitate foarte mare extrem de numeros. Imprejurul Costeshtilor e armata cita frunza shi iarba gata sa porneasca incoace. REBREANU R. II 230. Au shi inceput a curge furnicele cu droaia cita pulbere shi spuza cita frunza shi iarba. CREANGA P. 264. Cind vazui a lor multzime cita frunza cita iarba... Am jurat k peste dinshii sa trec falnic fara pas. EMINESCU O. I 147. SHi porni tatarimea K frunza shi k iarba. ANT. LIT. POP. I 551. ◊ Expr. (Familiar) A umbla (de) frunza frasinelului v. frasinel. A taia frunza ciinilor (sau la ciini) = a nu avea nici o ocupatzie serioasa ashi pierde vremea fara treaba a nu lucra nimic a trindavi.