Definitzia cu ID-ul 497938:
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
frúnza (frúnze) s. f. 1. Foaie (verde). 2. (Inv.) Foaie de hirtie. Mr. frandza frindza megl. frunza istr. frunzę. Lat. frōndia (Pushcariu 659; CandreaDens. 662; REW 3530; DAR; Lausberg Mundarten Südlukaniens 25) cf. it. fronza (Battisti III 1723) calabr. frunda sard. frundza salm. froncia gal. fronza port. fronça shi ngr. φρουνζάτον „pergola”. Der. frunzar s. n. (desish umbrar); frunzar s. m. (luna mai; varietate de ciuperci comestibila); frunzarel s. m. (buchet); frunzari vb. (despre animale a pashte rupind virful crengilor; a rontzai a crantzani; a rasfoi); frunzatura (var.frunzarie frunzarime) s. f. (frunzish); frunzish (var. frunzet) s. n. (multzime de frunze); frunzos var. (frunzaros) adj. (cu frunze multe shi dese); frunzishoara s. f. (dim. de la frunza; aril de nucshoara); infrunzi vb. (a da frunze a inverzi) care Densusianu Hlr. 147 Pushcariu 854 shi CandreaDens. 663 considera a fi reprezentant al unui lat. *infrōndῑre); infrunzit s. n. (anotimpul in care infrunzesc copacii primavara); desfrunzi vb. (a pierde frunza; a desfrunzi).