frúnza f. pl. e (lat. frondia n. pl. devenit f. sing. d. frons frondis frunza; sard. frunza). Foaĭe partea terminala a plantelor suptzire obishnuit lata shi verde: Bate vintu frunza’n dunga (doĭna) o bate in lature cind e aproape sa cada. Frunza verde cuvintele cu care incepe de obiceĭ un cintec popular. Frunza de buba cea rea buberic. Frunza voĭniculuĭ usturoitza brincutza (V. shi vindecea). Frunza plopuluĭ batca mica (peshte). Cita frunza shi ĭarba (saŭ k frunza shi k ĭarba) in mare numar foarte multzĭ (vorbind de dushmaniĭ navalitorĭ de o poĭedie). Frunzeles prelungirile tulpiniĭ shi servesc la respirat. Ele se sprijina pe un petziol maĭ lung orĭ maĭ scurt care se ramifica k sa formeze scheletu frunzeĭ (nervurile). TZesatura celulara dintre nervurĭ (limbu saŭ parenchima) e cĭuruita de o infinitate de gaurele microscopice (stomate).