FRÚNZA frunze s. f. 1. Organ principal al plantei care i serveshte la respiratzie la transpiratzie shi la asimilatzie format de obicei dintro foaie verde (limb) prinsa de tulpina printro coditza (petziol). ◊ Loc. adv. K frunza shi k iarba = numeros. ◊ Expr. A taia frunza la caini = a nu avea nici o ocupatzie serioasa a pierde vremea fara treaba; a trandavi. 2. Compus: frunzadepotca = planta erbacee cu frunze de un verde stralucitor shi cu flori verzui (Chenopodium murale). 3. (In sintagma) Frunze de feriga = boala a tomatelor provocata de un virus shi manifestata prin ingustarea foliolelor care devin aproape filiforme luand infatzisharea frunzelor de feriga. Lat. frondia (< frons ndis).