FORTZÁ fortzez vb. I. Tranz. 1. A determina cu fortza pe cineva la ceva; a sili a constrange a obliga. ♦ Refl. Ashi da osteneala a se stradui a face un efort. 2. A manui cu violentza un mecanism o inchizatoare etc. deteriorandule; a sfarama a sparge. ◊ Expr. A fortza usha cuiva = a intra cu sila in casa cuiva. A fortza (cuiva) mana = a constrange (pe cineva) sa faca ceva. A fortza nota = a intrece masura in comportarea fatza de cineva; a exagera. ♦ A supune la un efort prea mare o mashina un animal etc. ♦ (Mil.) A trece peste un obstacol in ciuda rezistentzei opuse de inamic. Din fr. forcer it. forzare.

fortza [At: MAIORESCU D. III 371 / Pzi: ~tzez / E: fr forcer it forzare] 1 vt A determina cu fortza pe cineva la ceva Si: a constrange a obliga a sili (inv) a asupri. 2 vr A se stradui. 3 vt A manui cu violentza un mecanism inchizatoare etc. deteriorandule din nepricepere nerabdare intentzii frauduloase etc. Si: a sfarama a sparge. 4 vt (Ie) A ~ usha cuiva A intra cu sila in casa cuiva. 5 vt (Ie) A ~ (cuiva) mana A constrange (pe cineva) sa faca ceva. 6 vt (Ie) A ~ nota A intrece masura in comportarea fatza de cineva Si: a exagera. 7 vt A supune la un efort prea mare o mashina un animal etc. 8 vt (Mil) A trece peste un obstacol in ciuda rezistentzei opuse de inamic. corectata

FORTZÁ fortzez vb. I. Tranz. 1. A determina cu fortza pe cineva la ceva; a sili a constrange a obliga. ♦ Refl. Ashi da osteneala a se stradui a face un efort. 2. A manui cu violentza un mecanism o inchizatoare etc. deteriorandule din nepricepere nerabdare intentzii frauduloase etc.; a sfarama a sparge. ◊ Expr. A fortza usha cuiva = a intra cu sila in casa cuiva. A fortza (cuiva) mana = a constrange (pe cineva) sa faca ceva. A fortza nota = a intrece masura in comportarea fatza de cineva; a exagera. ♦ A supune la un efort prea mare o mashina un animal etc. ♦ (Mil.) A trece peste un obstacol in ciuda rezistentzei opuse de inamic. Din fr. forcer it. forzare.

FORTZÁ fortzez vb. I. Tranz. l. A determina cu fortza (pe cineva la ceva); a sili a constringe a obliga. La fortzat sashi recunoasca vina. ♦ Refl. A se sili ashi da osteneala a se stradui a face un efort. Sa fortzat sa zimbeasca. 2. A minui (in special un mecanism o inchizatoare) cu violentza (din neatentzie shi nepricepere sau cu scopul de a deteriora a sfarima a sparge). Fortzeaza trunchiul cu un drug lung de fier. V. ROM. iunie 1953 113. Vad k fortzezi arcurile camionului il incarci la limita. DUMITRIU N. 268. ◊ Expr. A fortza usha (cuiva) = a intra cu sila in casa (cuiva). Va rog sa ma iertatzi... Recunosc k nu e un fel civilizat de a fortza usha cuiva. C. PETRESCU C. V. 145. A fortza (cuiva) mina = a sili (pe cineva) sa faca (ceva). Nu vrea totushi sa se spuna k ar fi fortzat mina cucoanei. REBREANU R. II 51. A fortza nota = a intrece masura (in comportarea fatza de cineva) a merge prea departe cu insistentzele sau cu reproshurile (riscind prin aceasta un eshec).

FORTZÁ vb. I. tr. 1. A sili a constrange a obliga (pe cineva la ceva). ♦ refl. A se sili a se osteni a se fortza^[1]. 2. A sparge a strica a deschide violent (o inchizatoare); a umbla puternic cu fortza (cu un mecanism etc.). ◊ A fortza usha (cuiva) = a intra cu sila in casa (cuiva); a fortza nota = a intrece masura (in comportarea fatza de cineva). [< it. forzare cf. fr. forcer lat. t. fortiare].

FORTZÁ vb. tr. 1. a sili a constrange a obliga (pe cineva la ceva). ♦ a ~ cuiva mana = a constrange pe cineva sa faca ceva; a ~ nota = a intrece masura. 2. a sparge a strica a deschide violent (o inchizatoare); a umbla puternic cu fortza. (< fr. forcer it. forzare)

A FORTZÁ ~éz tranz. 1) (fiintze) A pune cu fortza (sa faca ceva); a sili; a constrange; a obliga; a impune. 2) (obiecte bine inchise) A supune unei actziuni violente. ~ usha. ◊ ~ nota a) a lua nota care depasheshte posibilitatzile vocii; b) a intrece masura in comportarea fatza de cineva. ~ ushi deschise a demonstra adevaruri bine cunoscute. 3) mil. (ape trecatori etc.) A trece efectuand operatzii de lupta. ~ raul. /<fr. forcer

A SE FORTZÁ ma ~éz intranz. A depune un efort maxim; a actziona din rasputeri; a se sili. /<fr. forcer

fortzà v. 1. a sili a constrange; 2. a sparge cu violentza: a fortza o cassa de bani; 3. fig. a lucra cu violentza incontra: nu fortzatzi talentele.

*fortzéz v. tr. (fr. forcer it. forzare. V. sfortzez). Silesc constring: a fortza sa plece. Sparg sfaram violez: a fortza usha. Fig. Fortzez natura talentu ma silesc sa fac maĭ mult de cit permite natura. Fortzez mersu (marshu) ĭutzesc mersu.

fortzá (a ~) vb. ind. prez. 3 fortzeáza

fortzá vb. ind. prez. 1 sg. fortzéz 3 sg. shi pl. fortzeáza

FORTZÁ vb. 1. v. constrange. 2. v. nevoi. 3. v. supune. 4. a condamna a constrange a obliga a sili (pop.) a osandi. (Ma ~ la inactivitate.) 5. v. stradui. 6. a incerca a se sfortza a se sili a se stradui. (Se ~ sai cashtige bunavointza.) 7. v. opinti. 8. a sili. (Nu ~ piciorul!) 9. a sparge a strica a viola (inv.) a silnici. (A ~ incuietoarea ushii.)

FORTZA vb. 1. a constringe a face a obliga a sili (livr.) a soma a violenta (pop.) a silnici (inv. shi reg.) a stringe (prin Ban.) a tipi (inv.) a asuprl a indemna a necesita a pripi a sllui a strimtora (fig.) a presa. (La ~ sa vorbeasca.) 2. a constringe a nevoi a obliga s sili. (Este ~ sa...) 3. a constringe a obliga a sili a supune. (A fost ~ ani intregi la un regim alimentar sever.) 4. a condamna a constringe a obliga a sili (pop.) a osindi. (Ma ~ la inactivitate.) 5. a se canoni a se cazni a se chinui a se framinta a se munci a se necaji a se osteni a se sfortza a se sili a se stradui a se trudi a se zbate a se zbuciuma (inv. shi pop.) a (se) nevoi (pop.) a se sirgui (reg.) a se verpeli (Mold.) a se stradanui (inv.) a se invalui a nasli a (se) osirdnici a (se) osirdui a se volnici (fig.) a se sfarima. (Se ~ sa rezolve problema.) 6. a se opinti a se sfortza (Transilv.) a se tecarui. (Sa ~ sa ridice bolovanul.) 7. a sili. (Nu ~ piciorul.) 8. a sparge a strica a viola (inv.) a silnici. (A ~ incuietoarea ushii.)