FORTZÁ vb. I. tr. 1. A sili a constrange a obliga (pe cineva la ceva). ♦ refl. A se sili a se osteni a se fortza^[1]. 2. A sparge a strica a deschide violent (o inchizatoare); a umbla puternic cu fortza (cu un mecanism etc.). ◊ A fortza usha (cuiva) = a intra cu sila in casa (cuiva); a fortza nota = a intrece masura (in comportarea fatza de cineva). [< it. forzare cf. fr. forcer lat. t. fortiare].