FORTZÁ fortzez vb. I. Tranz. l. A determina cu fortza (pe cineva la ceva); a sili a constringe a obliga. La fortzat sashi recunoasca vina. ♦ Refl. A se sili ashi da osteneala a se stradui a face un efort. Sa fortzat sa zimbeasca. 2. A minui (in special un mecanism o inchizatoare) cu violentza (din neatentzie shi nepricepere sau cu scopul de a deteriora a sfarima a sparge). Fortzeaza trunchiul cu un drug lung de fier. V. ROM. iunie 1953 113. Vad k fortzezi arcurile camionului il incarci la limita. DUMITRIU N. 268. ◊ Expr. A fortza usha (cuiva) = a intra cu sila in casa (cuiva). Va rog sa ma iertatzi... Recunosc k nu e un fel civilizat de a fortza usha cuiva. C. PETRESCU C. V. 145. A fortza (cuiva) mina = a sili (pe cineva) sa faca (ceva). Nu vrea totushi sa se spuna k ar fi fortzat mina cucoanei. REBREANU R. II 51. A fortza nota = a intrece masura (in comportarea fatza de cineva) a merge prea departe cu insistentzele sau cu reproshurile (riscind prin aceasta un eshec).