FORTZÁ fortzez vb. I. Tranz. 1. A determina cu fortza pe cineva la ceva; a sili a constrange a obliga. ♦ Refl. Ashi da osteneala a se stradui a face un efort. 2. A manui cu violentza un mecanism o inchizatoare etc. deteriorandule din nepricepere nerabdare intentzii frauduloase etc.; a sfarama a sparge. ◊ Expr. A fortza usha cuiva = a intra cu sila in casa cuiva. A fortza (cuiva) mana = a constrange (pe cineva) sa faca ceva. A fortza nota = a intrece masura in comportarea fatza de cineva; a exagera. ♦ A supune la un efort prea mare o mashina un animal etc. ♦ (Mil.) A trece peste un obstacol in ciuda rezistentzei opuse de inamic. Din fr. forcer it. forzare.