fortza [At: MAIORESCU D. III 371 / Pzi: ~tzez / E: fr forcer it forzare] 1 vt A determina cu fortza pe cineva la ceva Si: a constrange a obliga a sili (inv) a asupri. 2 vr A se stradui. 3 vt A manui cu violentza un mecanism inchizatoare etc. deteriorandule din nepricepere nerabdare intentzii frauduloase etc. Si: a sfarama a sparge. 4 vt (Ie) A ~ usha cuiva A intra cu sila in casa cuiva. 5 vt (Ie) A ~ (cuiva) mana A constrange (pe cineva) sa faca ceva. 6 vt (Ie) A ~ nota A intrece masura in comportarea fatza de cineva Si: a exagera. 7 vt A supune la un efort prea mare o mashina un animal etc. 8 vt (Mil) A trece peste un obstacol in ciuda rezistentzei opuse de inamic. corectata