FLUTURÁ flútur vb. I. 1. Intranz. (Despre insecte pasari etc.) A mishca a bate din aripi; p. ext. a zbura. 2. Intranz. (Despre steaguri haine plete etc.) A se mishca a se legana in vant; a falfai. 3. Intranz. (Reg.; cu determinarile „din cap” sau „din coarne”) A mishca a scutura a da din cap sau (despre vite) din coarne. ◊ Compus (Pop. shi fam.): fluturavant s. m. shi f. = om neserios nestatornic derbedeu vagabond. 4. Tranz. A mishca un obiect incoace shi incolo a agita in aer a face sa falfaie; a flushtura. ♦ A invarti prin aer (amenintzator) o sabie un batz etc. Din fluture.

flutura [At: BIBLIA (1688) ap. TDRG/ Pzi: flutur (iuz) ~rez / E: fluture] 1 vi (D. insecte pasari etc.) A bate din aripi Si: a falfai (1). 2 vi (Pex) A zbura. 3 vi (D. steaguri haine plete etc.) A se legana in vant Si: a falfai (2). 4 vi (Reg; d. oameni; cu determinarile „din cap”) A scutura capul. 5 vi (Reg; d. vite; cu determinarile „din coarne”) A da din coarne. 6 vr (Inv; nob) Ashi pierde mintzile dupa ceva. 7 smi (Ic) ~ravant Om neserios nestatornic Si: fluieravant derbedeu vagabond. 8 vt A agita in aer un obiect facandul sa falfaie. 9 vt A invarti prin aer (amenintzator) o sabie un batz etc. Si: a flushtura (3). 10 vi (D. zambet suras) A se schitza.

FLUTURÁ flútur vb. I. 1. Intranz. (Despre insecte pasari etc.) A mishca a bate din aripi; p. ext. a zbura. 2. Intranz. (Despre steaguri haine plete etc.) A se mishca a se legana in vant; a falfai. 3. Intranz. (Reg.; cu determinarile „din cap” sau „din coarne”) A mishca a scutura a da din cap sau (despre vite) din coarne. ◊ Compus: flutura vant s. m. invar. = om neserios nestatornic derbedeu vagabond. 4. Tranz. A mishca un obiect incoace shi incolo a agita in aer a face sa falfaie; a flushtura. ♦ A invarti prin aer (amenintzator) o sabie un batz etc. Din fluture.

FLUTURÁ flútur vb. I. 1. Intranz. (Despre fluturi pasari etc.) A mishca a bate din aripi; p. ext. a zbura. [Fluturele] se duse shi flutura in cercuri multe asupra fetzei miresei cind ea dormea. EMINESCU N. 29. Corbul iute senaltza SHi din aripi flutura. ANT. LIT. POP. I 326. ◊ Fig. De sus fluturind a cazut Pe banca o foaie uscata. TOPIRCEANU B. 81. Veshteda toamnei frunza... flutura in vint. ALEXANDRESCU M. 74. 2. Intranz. (Despre steag haina barba plete etc.) A se mishca a se legana in vint; a filfii. Va flutura steagul pe intiia gospodarie colectiva la Malini. CAMILAR TEM. 82. SHi parca vad cum fluturind Se pierden zare o naframa. PAUNPINCIO P. 74. Barba lui fluturan vinturi k negura cea argintie. EMINESCU O. IV 197. ◊ Fig. Toate gindurile lui ce fluturau imprejurul unor imagini atit de diverse se adunara... imprejurul uneia singure. D. ZAMFIRESCU R. 38. ◊ (Poetic) In negura muntzilor deasupra asfintzitului fluturau in rastimpuri fulgere k naframe de aur. SADOVEANU N. P. 32. O palida zimbire pe buzei flutura. MACEDONSKI. O. I 253. 3. Intranz. (Regional de obicei cu determinarile «din cap» sau «din coarne») A mishca a scutura a da (din cap sau despre vite din coarne). Au fluturat tzapul o data din coarne shi atunci au cazut iapa jos. SBIERA P. 166. Ipate flutura din cap. CREANGA P. 179. 4. Tranz. A mishca (un obiect) incoace shi incolo a agita in aer a face sa filfiie. Pornira shi multa vreme ishi fluturara palariile in vint cu fetzele intoarse. VLAHUTZA O. A. 124. Navalnic dintre pletei vuind rasare Vintul: El vijiie din aripi shishi flutura vestmintul. COSHBUC P. I 134. Cu ceealalta mina fluturind o parte a mantiei se ridicara incet prin aerul luciu shi patruns de razele lunei. EMINESCU N. 65. ◊ Fig. Marile shiau ivit limpezimile Culmile slobode fara zavoare Fluturan creshtete flamuri de soare. DESHLIU G. 38. Imi flutura zarea naframe de nori. BENIUC V 63. ◊ Compus: fluturavint s. m. = om neserios nestatornic vagabond haimana; fluieravint. ♦ (Cu privire la o sabie la un batz etc.) A invirti (amenintzator) prin aer. Scamatorul shia fluturat in soare cele trei sabii. SAHIA N. 67. Doi gealatzi venea curind Sabiile fluturind. ALECSANDRI P. P. 211. Prez. ind. shi: (rar) fluturez (MACEDONSKI O. I 257).

A FLUTURÁ¹ flútur 1. intranz. 1) (despre panze plete etc.) A se mishca neregulat (sub actziunea vantului); a falfai. 2) (despre pasari animale) A face mishcari dintro parte in alta (cu aripile cu coarnele etc.). 3) (despre fulgere) A aparea pentru o clipa. 2. tranz. (obiecte) A agita in aer. ~ batista. ~ sabia. ◊ Fluturavant calificativ depreciativ atribuit unei persoane nestatornice shi neserioase. /Din fluture

fluturà v. 1. a agita incoace shi incolo (capul sabia coada); 2. a se mishca in voia vantului a falfai: lasa valul ei a flutura BOL. [Onomatopee ce exprima suflarea vantului sau aripilor (cf. fluture): limba germana poseda intreaga serie alternanta: flattern flittern flottern; varianta flushtura e o amplificare a aceluiash radical imitativ].

flútur a á v. intr. (lat. fluctulare [Lbk]. Cp. cu germ. flattern maĭ vechĭ flutteren shi flotern precum shi cu filfiĭ fluid shi flux. V. fluture). Filfiĭ ma mishc in vint (vorbind de aripĭ steagurĭ sh. a.). V. tr. Fac sa filfiĭe (aripile pinza): a flutura o basma la plecarea trenuluĭ (impropriŭ despre arme: a flutura o sabie a o agita). Rar (dupa fluĭer). Fluĭer. SHi flúshtur shi flĭúshtur.

fluturá (a ~) vb. ind. prez. 3 flútura

fluturá vb. ind. prez. 1 sg. flútur 3 sg. shi pl. flútura

FLUTURÁ vb. 1. a falfai. (Steagul ~ in vant.) 2. a agita a clatina a falfai (inv. shi reg.) a palai a palalai (reg.) a matahai a matalai. (A ~ batista la despartzirea de cineva.)

FLUTURA vb. 1. a filfii. (Steagul ~ in vint.) 2. a agita a clatina a filfii (inv. shi reg.) a palai a palalai (reg.) a matahai a matalai. (A ~ batista la despartzirea de cineva.)

fluturá (flútur fluturát) vb. 1. A zburataci a roi. 2. A filfii a se legana in vazduh. 3. A mishca a clatina. 4. (Inv.) A innebuni. 5. (Rar) A fluiera. Mr. flutur fluturare. Creatzie expresiva care reprezinta ideea de zbor clatinat k cel al fluturelui cf. fil k shi arab. furfûr germ. Fleder Flitter it. flùtola (Battisti III 1661) it. farfalla prov. parpaillot shi de asemenea sp. farfullar refunfuñar. Nu se poate stabili daca in rom. der. verbal este anterior sau posterior lui fluture (mr. f(l)itur(a) flutur frutur) s. m. (insecta cu corpul alungit shi patru aripi de culori diferite; samara; paieta bob de metal stralucitor); vb. sa format mai probabil direct pe baza expresiei imitative *filtura cu suf. de asemenea expresiv ura cf. gudura scutura scapara vintura. Mai putzin probabila este der. directa din lat. care a fost propusa adesea plecinduse de la corespondentza cu alb. fljuturoń „a zburataci” fljuturë frutul „fluture” (cuvinte care par der. din rom.) shi it. fiutola „fluture de noapte” (poate in loc de frottola). Totushi sau mentzionat k etimoane posibile lat. *fluctulāre „a fluctua” (Diez II 22; Meyer 100; REW 3384; DAR; Rosetti I 167; cf. in contra Graur BL V 98)in care tratamentul lui ct ar fi greu de explicat; sau lat. *flutulāre de la flutāre „a pluti” (Candrea Rom. XXXI 310; Candrea Éléments 96; CandreaDens. 610; Pushcariu 626; cf. Densusianu GS II 321) a carui solutzie ar fi posibila daca nu ar fi atit de evidenta apartenentza la familia expresiva cu totzi der. sai. Scriban Archiva XLI 48 propunea o origine gepidica; numai Iordan BF II 170 admite origine expresiva. Der. flushtura vb. (a filfii a se legana in vazduh; a se clatina; a agita a mishca; a fluiera) cu infix expresiv k in flishc; flu(sh)turatic adj. (ushuratic neserios; frivol inconstant; nebun tzicnit) pentru al carui ultim sens astazi inv. cf. sp. chiflado; fluturash s. m. (dim. al lui fluture; paieta); influtura vb. (a impodobi cu paiete). Dupa Pushcariu Dacor. IV 683 flushtura ar fi un der. din lat. *floscalia „pleava” de la floscŭlus ipoteza imposibila din toate punctele de vedere. Din rom. provin alb. fljuturoń „a zburataci” fljuturë „fluture” bg. flutur flotore „paieta” (Capidan Raporturile 221) cu var. furtúlki luturka (Bernard 43) shi ngr. φλετουράω „a sari” φουλτράω „a zbura”.

a da flutureshte expr. (in sporturile pe echipa) a arunca greshit banul la rishca sau la tragerea la sortzi a terenurilor.