fluturà v. 1. a agita incoace shi incolo (capul sabia coada); 2. a se mishca in voia vantului a falfai: lasa valul ei a flutura BOL. [Onomatopee ce exprima suflarea vantului sau aripilor (cf. fluture): limba germana poseda intreaga serie alternanta: flattern flittern flottern; varianta flushtura e o amplificare a aceluiash radical imitativ].