fluturá (flútur fluturát) vb. 1. A zburataci a roi. 2. A filfii a se legana in vazduh. 3. A mishca a clatina. 4. (Inv.) A innebuni. 5. (Rar) A fluiera. Mr. flutur fluturare. Creatzie expresiva care reprezinta ideea de zbor clatinat k cel al fluturelui cf. fil k shi arab. furfûr germ. Fleder Flitter it. flùtola (Battisti III 1661) it. farfalla prov. parpaillot shi de asemenea sp. farfullar refunfuñar. Nu se poate stabili daca in rom. der. verbal este anterior sau posterior lui fluture (mr. f(l)itur(a) flutur frutur) s. m. (insecta cu corpul alungit shi patru aripi de culori diferite; samara; paieta bob de metal stralucitor); vb. sa format mai probabil direct pe baza expresiei imitative *filtura cu suf. de asemenea expresiv ura cf. gudura scutura scapara vintura. Mai putzin probabila este der. directa din lat. care a fost propusa adesea plecinduse de la corespondentza cu alb. fljuturoń „a zburataci” fljuturë frutul „fluture” (cuvinte care par der. din rom.) shi it. fiutola „fluture de noapte” (poate in loc de frottola). Totushi sau mentzionat k etimoane posibile lat. *fluctulāre „a fluctua” (Diez II 22; Meyer 100; REW 3384; DAR; Rosetti I 167; cf. in contra Graur BL V 98)in care tratamentul lui ct ar fi greu de explicat; sau lat. *flutulāre de la flutāre „a pluti” (Candrea Rom. XXXI 310; Candrea Éléments 96; CandreaDens. 610; Pushcariu 626; cf. Densusianu GS II 321) a carui solutzie ar fi posibila daca nu ar fi atit de evidenta apartenentza la familia expresiva cu totzi der. sai. Scriban Archiva XLI 48 propunea o origine gepidica; numai Iordan BF II 170 admite origine expresiva. Der. flushtura vb. (a filfii a se legana in vazduh; a se clatina; a agita a mishca; a fluiera) cu infix expresiv k in flishc; flu(sh)turatic adj. (ushuratic neserios; frivol inconstant; nebun tzicnit) pentru al carui ultim sens astazi inv. cf. sp. chiflado; fluturash s. m. (dim. al lui fluture; paieta); influtura vb. (a impodobi cu paiete). Dupa Pushcariu Dacor. IV 683 flushtura ar fi un der. din lat. *floscalia „pleava” de la floscŭlus ipoteza imposibila din toate punctele de vedere. Din rom. provin alb. fljuturoń „a zburataci” fljuturë „fluture” bg. flutur flotore „paieta” (Capidan Raporturile 221) cu var. furtúlki luturka (Bernard 43) shi ngr. φλετουράω „a sari” φουλτράω „a zbura”.