FLUTURÁ flútur vb. I. 1. Intranz. (Despre insecte pasari etc.) A mishca a bate din aripi; p. ext. a zbura. 2. Intranz. (Despre steaguri haine plete etc.) A se mishca a se legana in vant; a falfai. 3. Intranz. (Reg.; cu determinarile „din cap” sau „din coarne”) A mishca a scutura a da din cap sau (despre vite) din coarne. ◊ Compus: flutura vant s. m. invar. = om neserios nestatornic derbedeu vagabond. 4. Tranz. A mishca un obiect incoace shi incolo a agita in aer a face sa falfaie; a flushtura. ♦ A invarti prin aer (amenintzator) o sabie un batz etc. Din fluture.