Definitzia cu ID-ul 900567:
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
FLUTURÁ flútur vb. I. 1. Intranz. (Despre fluturi pasari etc.) A mishca a bate din aripi; p. ext. a zbura. [Fluturele] se duse shi flutura in cercuri multe asupra fetzei miresei cind ea dormea. EMINESCU N. 29. Corbul iute senaltza SHi din aripi flutura. ANT. LIT. POP. I 326. ◊ Fig. De sus fluturind a cazut Pe banca o foaie uscata. TOPIRCEANU B. 81. Veshteda toamnei frunza... flutura in vint. ALEXANDRESCU M. 74. 2. Intranz. (Despre steag haina barba plete etc.) A se mishca a se legana in vint; a filfii. Va flutura steagul pe intiia gospodarie colectiva la Malini. CAMILAR TEM. 82. SHi parca vad cum fluturind Se pierden zare o naframa. PAUNPINCIO P. 74. Barba lui fluturan vinturi k negura cea argintie. EMINESCU O. IV 197. ◊ Fig. Toate gindurile lui ce fluturau imprejurul unor imagini atit de diverse se adunara... imprejurul uneia singure. D. ZAMFIRESCU R. 38. ◊ (Poetic) In negura muntzilor deasupra asfintzitului fluturau in rastimpuri fulgere k naframe de aur. SADOVEANU N. P. 32. O palida zimbire pe buzei flutura. MACEDONSKI. O. I 253. 3. Intranz. (Regional de obicei cu determinarile «din cap» sau «din coarne») A mishca a scutura a da (din cap sau despre vite din coarne). Au fluturat tzapul o data din coarne shi atunci au cazut iapa jos. SBIERA P. 166. Ipate flutura din cap. CREANGA P. 179. 4. Tranz. A mishca (un obiect) incoace shi incolo a agita in aer a face sa filfiie. Pornira shi multa vreme ishi fluturara palariile in vint cu fetzele intoarse. VLAHUTZA O. A. 124. Navalnic dintre pletei vuind rasare Vintul: El vijiie din aripi shishi flutura vestmintul. COSHBUC P. I 134. Cu ceealalta mina fluturind o parte a mantiei se ridicara incet prin aerul luciu shi patruns de razele lunei. EMINESCU N. 65. ◊ Fig. Marile shiau ivit limpezimile Culmile slobode fara zavoare Fluturan creshtete flamuri de soare. DESHLIU G. 38. Imi flutura zarea naframe de nori. BENIUC V 63. ◊ Compus: fluturavint s. m. = om neserios nestatornic vagabond haimana; fluieravint. ♦ (Cu privire la o sabie la un batz etc.) A invirti (amenintzator) prin aer. Scamatorul shia fluturat in soare cele trei sabii. SAHIA N. 67. Doi gealatzi venea curind Sabiile fluturind. ALECSANDRI P. P. 211. Prez. ind. shi: (rar) fluturez (MACEDONSKI O. I 257).