diapazon sn [At: HELIADE GR. P. 16/16 / S shi: (rar) ~son / Pl: ~oane / E: fr diapason] 1 Totalitate a sunetelor care le poate produce vocea omeneasca sau un instrument muzical de la sunetul cel mai jos pana la cel mai inalt Si: intindere registru. 2 (Fig) Mod de comportare in vorbire. 3 (Ie) A fi (sau a se pune) la acelashi ~ cu cineva A se afla in aceeashi dispozitzie stare sufleteasca cu cineva. 45 (Iae) A fi sau a se pune de acord cu cineva. 6 Mic instrument acustic folosit in muzica format dintro bara de otzel in forma de U care vibreaza la lovire emitzand nota muzicala „la” shi care serveshte la acordarea instrumentelor muzicale shi la indicarea tonului pentru un ansamblu coral. 7 (Inv) Nume dat octavei la greci shi latini. 8 (Med) Instrument utilizat pentru determinarea campului auditiv shi a sediului unei surditatzi. 9 Model tip de hashuri la standardizarea trasarii grosimii hashurilor. 10 (Is) ~ de dimensiuni Interval intre valorile maxime shi minime ale dimensiunilor unor piese standardizate. modificata

DIAPAZÓN diapazoane s. n. 1. Instrument format dintro bara de otzel in forma de U care vibreaza la lovire cel mai obishnuit tip fiind cel care emite sunetul «la» shi care foloseshte la acordarea instrumentelor muzicale cu coarde sau pentru a da tonul intrun ansamblu coral. ◊ Expr. A fi (sau a se pune) la acelashi diapazon (cu cineva) = a fi in aceeashi dispozitzie in aceeashi stare sufleteasca (cu altcineva). 2. Totalitatea sunetelor care le poate produce vocea omeneasca sau un instrument muzical de la sunetul cel mai de jos pina la cel mai inalt; intindere registru. 3. (Cartografie) Modeltip de hashuri imprimate pe carton pe hirtie sau pe celuloid intocmit pentru fiecare scara de harta shi categorie de panta shi folosit pentru standardizarea trasarii grosimii hashurilor. 4. (Tehn.; in expr.) Diapazon de dimensiuni = intervalul dintre valorile maxime shi minime ale dimensiunilor unor piese de aceeashi forma standardizate. Pronuntzat: dia.

DIAPAZÓN s.n. 1. Instrument alcatuit dintro vergea metalica in forma de U care vibrand produce un sunet pur (de obicei „la”). ◊ A fi la acelashi diapazon cu cineva = a fi in aceeashi dispozitzie in aceeashi stare sufleteasca cu cineva. 2. Intindere a sunetelor care le produce o voce sau un instrument de la sunetul cel mai grav pana la cel mai inalt; registru. 3. Modeltip de hashuri folosit la standardizarea trasarii grosimii hashurilor. 4. (Tehn.) Diapazon de dimensiuni = interval dintre valorile maxime shi minime ale dimensiunilor unor piese standardizate. [< fr. diapason cf. lat. gr. diapason gama].

DIAPAZÓN s. n. 1. mic instrument de otzel in forma de U care vibrand produce un singur sunet pur (la) etalon pentru acordare sau pentru a se „da tonul”. ♦ a fi la acelashi ~ cu cineva = a fi la aceeashi dispozitzie in aceeashi stare sufleteasca cu cineva. 2. ambitus. 3. modeltip de hashuri la standardizarea trasarii grosimii hashurilor. 4. (tehn.) ~ de dimensiuni = interval dintre valorile maxime shi minime ale dimensiunilor unor piese standardizate. (< fr. diapason)

DIAPAZÓN ~oáne n. 1) Instrument acustic constand dintro bara de otzel indoita in forma de potcoava care la lovire emite un sunet muzical de o anumita frecventza shi este folosit pentru acordarea instrumentelor cu coarde. 2) Interval de sonoritate caracteristic pentru o voce sau pentru un instrument muzical. 3) fig. Posibilitate de variere a unor marimi de acelashi fel in anumite limite. [Sil. dia] /<fr. diapason

diapazon n. 1. intindere de sunete ce o voce sau un instrument poate strabate dela cel mai grav pana la cel mai acut; 2. mic instrument de otzel cu doua bratze care vibrand da nota la; 3. fig. nivel mod general de a fi: a se pune la diapazonul cuiva.

* diapazón n. pl. oane (fr. diapason lat. diapáson d. vgr. diápason [phonon] pin toate [notele sunetele]). Muz. Intinderea sunetelor care o voce saŭ un instrument o poate strabate (se zice maĭ obishnuit intindere saŭ registru): diapazonu vociĭ umane cuprinde in general doŭa octave. Un mic instrument de otzel k o furca cu doĭ dintzĭ care da tonu: diapazonu normal da „la” natural. Un fel de masura de care se servesc turnatoriĭ de clopote k sa determine greutatea densitatea shi dimensiunile care trebuĭe sa le dea unuĭ clopot. Fig. Nivel: a te pune la diapazonu interlocutoruluĭ saŭ.

diapazón (dia) s. n. pl. diapazoáne

diapazón s. n. (sil. dia) pl. diapazoáne

diapazon pl. diapazoane

DIAPAZÓN s. v. ambitus.

DIAPAZON s. (MUZ.) ambitus intindere registru. (~ unei voci.)

diapazon (diapason) (< gr. διαπασῶν adica: ἡ διά πασῶν [χορδῶν συμφωνία]) 1. (in muzica greaca* antica) denumirea octavei* [v. shi octacord (2)]. 2. Echiv. fr. pentru mensura instr. de suflat; prin d. se proceda la determinarea exacta a distantzei ce separa orificiile (de la fl. shi ob.) sau a raporturilor de lungime shi de largime ale unui tub sonor (la orga* shi la instr. de suflat de alama). 3. Denumirea engl. a registrului (II) de orga* [de 32 16 sau 8 picioare (2)] echiv. cu germ. Prinzipal it. Principale fr. Montre. Registrul de 4’ (Prestant Oktav etc.) are o sonoritate taioasa ascutzita. 4. Ambitus (1). 5. Sunet de reper in acordare (2) sau sunet normal de acordare a carui inaltzime* absoluta se stabileshte in functzie de un numar precis de vibratzii*. Vechii greci ishi acordau kithara* constant in raport cu sunetul la a carui inaltzime era aproximativ cea actuala. Din punct de vedere teoretic in virtutea sistemului pitagoreic valoarea d. era de 432 Hz. In practica muzicala valoarea aceasta a fost dea lungul sec. fluctuanta. Astfel acordarea instr. cu claviatura* era cu aproximativ trei semitonuri* mai jos fatza de cea actuala. In Germania sec. 1617 se facea distinctzia intre Chorton (d. coral) shi Kammerton (d. ansamblurilor (1 2) de camera*): d. coral tzinand seama de necesitatea acompanierii corului de catre orga era egal cu acordajul acestui instr. shi mai jos decat d. ansamblurilor de camera ce apartzinea deja unei practici laice; inca mai inalt (cu o tertza* mica superioara) era KornettTonul dupa care se acordau formatziile de suflatori ale orashelor (Stadtpfeifer). Acad. de shtiintze din Paris a fixat in 1858 d. normal la₃ la 870 de vibratzii simple shi 435 vibratzii duble/s; cu toate acestea Scala din Milano ishi rezervase propriul sau d. de 451 Hz*. Alte reglementari (1931; 1941) au stabilit pentru la₃ = 440 Hz valoare prevazuta shi in STAS 195850. V. frecventza. 6. Mic instr. de otzel in forma de U inventat in 1711 de John Shore lautist din Londra. Sunetul obtzinut prin lovirea d. (in general la₃) are armonice* foarte acute. D. poate fi utilizat k generator sonor in experientzele acustice pentru controlarea inaltzimii absolute a sunetelor iar in practica muzicala pentru acordarea instr. sau pentru a se „da tonul” inaintea inceperii executziei unui ansamblu coral (v. camerton).