diapazon sn [At: HELIADE GR. P. 16/16 / S shi: (rar) ~son / Pl: ~oane / E: fr diapason] 1 Totalitate a sunetelor care le poate produce vocea omeneasca sau un instrument muzical de la sunetul cel mai jos pana la cel mai inalt Si: intindere registru. 2 (Fig) Mod de comportare in vorbire. 3 (Ie) A fi (sau a se pune) la acelashi ~ cu cineva A se afla in aceeashi dispozitzie stare sufleteasca cu cineva. 45 (Iae) A fi sau a se pune de acord cu cineva. 6 Mic instrument acustic folosit in muzica format dintro bara de otzel in forma de U care vibreaza la lovire emitzand nota muzicala „la” shi care serveshte la acordarea instrumentelor muzicale shi la indicarea tonului pentru un ansamblu coral. 7 (Inv) Nume dat octavei la greci shi latini. 8 (Med) Instrument utilizat pentru determinarea campului auditiv shi a sediului unei surditatzi. 9 Model tip de hashuri la standardizarea trasarii grosimii hashurilor. 10 (Is) ~ de dimensiuni Interval intre valorile maxime shi minime ale dimensiunilor unor piese standardizate. modificata