opțiuni
  • info

10 definiții pentru ambitus

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÁMBITUS s. n. Întindere a unei melodii, de la sunetul ei cel mai grav până la cel mai înalt. – Din fr. ambitus.

ÁMBITUS s. n. Întindere a unei melodii, de la sunetul ei cel mai grav până la cel mai înalt. – Din fr. ambitus.

ÁMBITUS s. n. Întindere a unei melodii, de la sunetul ei cel mai grav până la cel mai înalt. – Din fr. ambitus.

ámbitus sn [At: DEX2 / E: fr ambitus] Întindere a unei melodii, de la sunetul cel mai grav până la cel mai înalt.

ÁMBITUS s.n. Limitele extreme ale înălțimii sunetelor unei lucrări vocale sau instrumentale; întinderea unei voci sau a unui instrument. [Pl. -suri. / < germ. Ambitus, cf. lat. ambitus].

ÁMBITUS s. n. 1. întindere a unei voci, a unui instrument, de la sunetul cel mai grav până la cel mai acut; diapazon (2). 2. (p. ext.) evantai, gamă (a posibilităților). (< germ. Ambitus, lat. ambitus)

ámbitus s. ♦ 1. (muz.) Întinderea unui glas de la sunetul cel mai grav până la cel mai înalt ◊ „[...] un glas care-și etalează generos profunzimea în registrul grav, căldura și minunatul timbru baritonal pe tot ambitusul până la sonoritatea, amplitudinea, forța registrului înalt.” Sc. 30 VI 83 p. 4. ♦ 2. (Prin extensie) Evantai, gamă (a posibilităților) ◊ „[...] în primul rând, concertul a demonstrat largul ambitus al posibilităților pe care le are jazul românesc [...]” Sc. 17 IV 80 p. 4 (din fr. ambitus; cf. lat. ambitus, germ. Ambitus; DEX, DN3)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ámbitus s. n.

ámbitus s. n., ámbitusuri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÁMBITUS s. (MUZ.) diapazon, întindere, registru.

AMBITUS s. (MUZ.) diapazon, întindere, registru.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ambitus (cuv. lat. „circuit, înconjur”) 1. Întindere a unei melodii*, voci (1) sau instrument* de la sunetul cel mai grav până la sunetul cel mai acut. Sin.: diapazon (4); întindere. V. registru. 2. Referitor la modurile (1, 3) medievale, a. indică starea autentică sau plagală a unui mod.

Intrare: ambitus
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: Ortografic, DOR, DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ambitus
  • ambitusul
  • ambitusu‑
plural
  • ambitusuri
  • ambitusurile
genitiv-dativ singular
  • ambitus
  • ambitusului
plural
  • ambitusuri
  • ambitusurilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ambitus, ambitusurisubstantiv neutru

  • 1. Întindere a unei melodii (sau a unei voci, a unui instrument), de la sunetul ei cel mai grav până la cel mai înalt. DEX '09 DEX '98 MDA2 DN MDN '00
    sinonime: diapazon registru
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.