ambitus (cuv. lat. „circuit inconjur”) 1. Intindere a unei melodii* voci (1) sau instrument* de la sunetul cel mai grav pana la sunetul cel mai acut. Sin.: diapazon (4); intindere. V. registru. 2. Referitor la modurile (1 3) medievale a. indica starea autentica sau plagala a unui mod.