ámbitus s. ♦ 1. (muz.) Intinderea unui glas de la sunetul cel mai grav pana la cel mai inalt ◊ „[...] un glas careshi etaleaza generos profunzimea in registrul grav caldura shi minunatul timbru baritonal pe tot ambitusul pana la sonoritatea amplitudinea fortza registrului inalt.” Sc. 30 VI 83 p. 4. ♦ 2. (Prin extensie) Evantai gama (a posibilitatzilor) ◊ „[...] in primul rand concertul a demonstrat largul ambitus al posibilitatzilor care le are jazul romanesc [...]” Sc. 17 IV 80 p. 4 (din fr. ambitus; cf. lat. ambitus germ. Ambitus; DEX DN3)