Definitzia cu ID-ul 537588:

Dictzionare specializate

Explica intzelesuri specializate ale cuvintelor.

diapazon (diapason) (< gr. διαπασῶν adica: ἡ διά πασῶν [χορδῶν συμφωνία]) 1. (in muzica greaca* antica) denumirea octavei* [v. shi octacord (2)]. 2. Echiv. fr. pentru mensura instr. de suflat; prin d. se proceda la determinarea exacta a distantzei ce separa orificiile (de la fl. shi ob.) sau a raporturilor de lungime shi de largime ale unui tub sonor (la orga* shi la instr. de suflat de alama). 3. Denumirea engl. a registrului (II) de orga* [de 32 16 sau 8 picioare (2)] echiv. cu germ. Prinzipal it. Principale fr. Montre. Registrul de 4’ (Prestant Oktav etc.) are o sonoritate taioasa ascutzita. 4. Ambitus (1). 5. Sunet de reper in acordare (2) sau sunet normal de acordare a carui inaltzime* absoluta se stabileshte in functzie de un numar precis de vibratzii*. Vechii greci ishi acordau kithara* constant in raport cu sunetul la a carui inaltzime era aproximativ cea actuala. Din punct de vedere teoretic in virtutea sistemului pitagoreic valoarea d. era de 432 Hz. In practica muzicala valoarea aceasta a fost dea lungul sec. fluctuanta. Astfel acordarea instr. cu claviatura* era cu aproximativ trei semitonuri* mai jos fatza de cea actuala. In Germania sec. 1617 se facea distinctzia intre Chorton (d. coral) shi Kammerton (d. ansamblurilor (1 2) de camera*): d. coral tzinand seama de necesitatea acompanierii corului de catre orga era egal cu acordajul acestui instr. shi mai jos decat d. ansamblurilor de camera ce apartzinea deja unei practici laice; inca mai inalt (cu o tertza* mica superioara) era KornettTonul dupa care se acordau formatziile de suflatori ale orashelor (Stadtpfeifer). Acad. de shtiintze din Paris a fixat in 1858 d. normal la3 la 870 de vibratzii simple shi 435 vibratzii duble/s; cu toate acestea Scala din Milano ishi rezervase propriul sau d. de 451 Hz*. Alte reglementari (1931; 1941) au stabilit pentru la3 = 440 Hz valoare prevazuta shi in STAS 195850. V. frecventza. 6. Mic instr. de otzel in forma de U inventat in 1711 de John Shore lautist din Londra. Sunetul obtzinut prin lovirea d. (in general la3) are armonice* foarte acute. D. poate fi utilizat k generator sonor in experientzele acustice pentru controlarea inaltzimii absolute a sunetelor iar in practica muzicala pentru acordarea instr. sau pentru a se „da tonul” inaintea inceperii executziei unui ansamblu coral (v. camerton).