* diapazón n. pl. oane (fr. diapason lat. diapáson d. vgr. diápason [phonon] pin toate [notele sunetele]). Muz. Intinderea sunetelor care o voce saŭ un instrument o poate strabate (se zice maĭ obishnuit intindere saŭ registru): diapazonu vociĭ umane cuprinde in general doŭa octave. Un mic instrument de otzel k o furca cu doĭ dintzĭ care da tonu: diapazonu normal da „la” natural. Un fel de masura de care se servesc turnatoriĭ de clopote k sa determine greutatea densitatea shi dimensiunile care trebuĭe sa le dea unuĭ clopot. Fig. Nivel: a te pune la diapazonu interlocutoruluĭ saŭ.