DIAFÁN A diafani e adj. Care lasa sa strabata lumina fara sa se poata distinge clar contururile; straveziu. ♦ (Despre oameni) Cu pielea stravezie delicata fina. [Pr.: dia] Din fr. diaphane.

diafan ~a a [At: AR (1832) 271 ⅟5 / P: dia~ / Pl: ~i ~e / E: fr diaphane] 1 Care lasa lumina sa strabata fara sa se poata distinge clar contururile shi formele. 2 Foarte subtzire Si: straveziu transparent. 3 (Fig) Delicat. 4 (Fig) Ushor. 5 (D. fatza shi mainile omului) Fin. 6 (D. fatza shi mainile omului) Palid.

DIAFÁN A diafani e adj. (In limbaj poetic) Foarte putzin dens foarte subtzire lasand sa strabata lumina fara a permite distingerea clara a formelor shi a contururilor; (despre fatza shi mainile omului) cu pielea fina delicata palida (lasand sa se stravada vinishoarele albastre). [Pr.: dia] Din fr. diaphane

DIAFÁN A diafani e adj. 1. (Despre lucruri) Care lasa sa strabata lumina fara sa permita distingerea clara a formelor shi a contururilor; p. ext. foarte subtzire foarte fin. Coboaratzi Iarna alba valul magic... Tu dai naturii palide decoruri SHi pui la geamuri diafane storuri. CAZIMIR L. U. 38. Vintul suna in brazi k o bura de ploaie. Iluzia era dezmintzita de petele de lumina care k nishte frunze diafane de aur jucau pe banci pe masa. IBRAILEANU A. 155. Luna revarsa tot aurul ei in odaia lui shi sub aceasta smaltzuire diafana mobilele shi covoarele straluceau somnoros shi mat. EMINESCU N. 81. Aerul rasfirat in unde diafane subt arshitza soarelui de vara oglindeshte ierburile shi balariile din departare. ODOBESCU S. A. 313. 2. (Despre oameni mai ales despre fatza sau despre miinile lor) Foarte palid alb straveziu; fin. Puse iute despre soare cu palmai diafana o mica perdea trandafirie privirii. HOGASH M. N. 15. Drag imi e visul cind dimineatza O mindra zina pashind abia Vine k floarea shi cu dulceatza Co diafana shi blinda fatza Ishi pleaca fruntea asupra mea. NEGRUZZI S. II 55. Pronuntzat: dia

DIAFÁN A adj. 1. Care lasa sa strabata lumina fara a permite sa se distinga clar contururile; (p. ext.) fin subtzire. 2. (Despre oameni) Palid straveziu alb; fin. [Pron. dia. / < fr. diaphane cf. gr. diaphanes < dia prin phanes transparent].

DIAFÁN¹ A adj. 1. foarte putzin dens lasand lumina sa strabata fara a permite sa se distinga clar formele shi contururile; transparent foarte subtzire. 2. (despre oameni) palid straveziu; fin. (< fr. diaphane)

DIAFÁN ~a (~i ~e) 1) (despre materiale sau corpuri) Care lasa sa patrunda prin sine razele de lumina fara a permite sa se distinga clar forma obiectelor; translucid. Panza ~a. 2) fig. Care este foarte gingash; transparent; aerian. Piele ~a. Maini ~e. [Sil. dia] /<fr. diaphane

diafan a. prin care strabate lumina (k cristalul apa): maini diafane BOL. negura diafana EM.

* diafán a adj. (vgr. diaphanés d. diaphaino apar ma arat. V. fenomen). Transparent straveziŭ.

diafán (dia) adj. m. pl. diafáni; f. diafána pl. diafáne

diafán adj. m. (sil. dia) pl. diafáni; f. sg. diafána pl. diafáne

DIAFÁN adj. v. vaporos.

DIAFAN adj. fin straveziu subtzire transparent vaporos (inv.) prevazator prevaziu stravazator (fig.) aerian eterat eteric spumos. (Un material ~.)