DIAFÁN A diafani e adj. 1. (Despre lucruri) Care lasa sa strabata lumina fara sa permita distingerea clara a formelor shi a contururilor; p. ext. foarte subtzire foarte fin. Coboaratzi Iarna alba valul magic... Tu dai naturii palide decoruri SHi pui la geamuri diafane storuri. CAZIMIR L. U. 38. Vintul suna in brazi k o bura de ploaie. Iluzia era dezmintzita de petele de lumina care k nishte frunze diafane de aur jucau pe banci pe masa. IBRAILEANU A. 155. Luna revarsa tot aurul ei in odaia lui shi sub aceasta smaltzuire diafana mobilele shi covoarele straluceau somnoros shi mat. EMINESCU N. 81. Aerul rasfirat in unde diafane subt arshitza soarelui de vara oglindeshte ierburile shi balariile din departare. ODOBESCU S. A. 313. 2. (Despre oameni mai ales despre fatza sau despre miinile lor) Foarte palid alb straveziu; fin. Puse iute despre soare cu palmai diafana o mica perdea trandafirie privirii. HOGASH M. N. 15. Drag imi e visul cind dimineatza O mindra zina pashind abia Vine k floarea shi cu dulceatza Co diafana shi blinda fatza Ishi pleaca fruntea asupra mea. NEGRUZZI S. II 55. Pronuntzat: dia