optziuni
  • info

10 definitzii pentru destramare

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

DESTRAMÁRE destramari s. f. Actziunea de a (se) destrama shi rezultatul ei. V. destrama.

DESTRAMÁRE destramari s. f. Actziunea de a (se) destrama shi rezultatul ei. V. destrama.

destramare sf [At: POLIZU / V: (pop) dis~ / Pl: ~mari / E: destrama] 1 Pierdere a rezistentzei unor materiale textile tzesaturi sau obiecte tzesute ori confectzionate din fire impletite prin rarirea desfacerea neregulata shi ruperea firelor (datorita uzurii sau utilizari necorespunzatoare) Si: deshirare rarire zdrentzuire (rar) destramat1 (1) dezlanare (inv) ranjire (reg) desfirare sitire. 2 Raspandire in toate partzile a norilor a cetzei a fumului etc. Si: imprashtiere risipire spulberare (rar) destramat1 (2). 3 Slabire sau pierdere a puterii rezistentzei Si: descompunere (rar) destramat1 (3). 4 Pierdere a coeziunii Si: dezmembrare (rar) destramat1 (4). 5 Desfacere in partzi componente Si: dezmembrare (rar) destramat1 (5). 6 (Inv) Destrabalare (2). 7 (Ccr) Vorbe fapte destrabalate.

DESTRAMÁRE destramari s. f. Actziunea de a (se) destrama. 1. Desfacere deshirare. 2. Descompunere dizolvare dezmembrare imprashtiere. [Batrinul] socotea planul lui drept inceputul destramarii. REBREANU R. I 48. 3. (Invechit) Dezmatz desfriu; fapta sau vorba desfrinata. Lasa oricare patimi shoricare destramari Sai treaca peste frunte. MACEDONSKI O. I 267.

destramare f. fig. desfrau.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

destramáre s. f. g.d. art. destramắrii; pl. destramắri

destramáre s. f. g.d. art. destramarii; pl. destramari

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

DESTRAMÁRE s. 1. deshirare. (~ unei tzesaturi.) 2. (rar) dezlanare. (~ unui pulover de lana.)

DESTRAMÁRE s. v. dezmembrare.

DESTRAMARE s. 1. deshirare. (~ unei tzesaturi.) 2. (rar) dezlinare. (~ unui pulover de lina.)

destramare s. v. DEZMEMBRARE.

Intrare: destramare
destramare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • destramare
  • destramarea
plural
  • destramari
  • destramarile
genitiv-dativ singular
  • destramari
  • destramarii
plural
  • destramari
  • destramarilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

destramare, destramarisubstantiv feminin

  • 1. Actziunea de a (se) destrama shi rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • vezi destrama DEX '98 DEX '09

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.