DESHIRÁRE deshirari s. f. Actziunea de a (se) deshira shi rezultatul ei. V. deshira.

deshirare sf [At: DEX / V: (reg) dashar~ dash~ deshar~ / Pl: ~rari / E: deshira²] 1 Desprindere din shirag a obiectelor inshirate Si: deshirat¹ (1) imprashtiere. 2 Desfacere a unei impletituri sau a obiectelor impletite (pentru a obtzine firul in toata lungimea lui) Si: destramare deshirat¹ (2). 3 Desfashurare in fir lung continuu a atzei infashurate pe ghem Si: deshirat¹ (3). 4 (Fig) Risipire a norilor a cetzii a fumului etc. Si: destramare imprashtiere raspandire (rar) deshirat¹ (4). 5 Imprashtiere a unui grup de persoane Si: razletzire (rar) deshirat¹ (5). 6 (Rar; fig) Desfashurare in fatza privitorului a unui peisaj din natura a unui loc. 7 (Pop; fig) Destindere a unei persoane in toata lungimea ei. 8 (Reg) Rupere a unei panze Si: deshirat¹ (6). 9 (Reg) Dogire a butoaielor Si: deshirat¹ (7). 10 (Inv) Sfashiere. modificata

DESHIRÁRE (rar) deshirari s. f. Actziunea de a (se) deshira shi rezultatul ei. V. deshira.

DESHIRÁRE (rar) deshirari s. f. Actziunea de a se deshira shi rezultatul ei; intindere. (Fig.) Inecat inca de intunerec orashul ishi labartza sub deal deshirarile lui de ulitzi. MACEDONSKI O. III 48.

deshiráre s. f. g.d. art. deshirắrii; pl. deshirắri

deshiráre s. f. g.d. art. deshirarii; pl. deshirari

DESHIRÁRE s. v. destramare.

DESHIRARE s. destramare. (~ unei tzesaturi.)