DESTRAMÁRE destramari s. f. Actziunea de a (se) destrama. 1. Desfacere deshirare. 2. Descompunere dizolvare dezmembrare imprashtiere. [Batrinul] socotea planul lui drept inceputul destramarii. REBREANU R. I 48. 3. (Invechit) Dezmatz desfriu; fapta sau vorba desfrinata. Lasa oricare patimi shoricare destramari Sai treaca peste frunte. MACEDONSKI O. I 267.