destramare sf [At: POLIZU / V: (pop) dis~ / Pl: ~mari / E: destrama] 1 Pierdere a rezistentzei unor materiale textile tzesaturi sau obiecte tzesute ori confectzionate din fire impletite prin rarirea desfacerea neregulata shi ruperea firelor (datorita uzurii sau utilizari necorespunzatoare) Si: deshirare rarire zdrentzuire (rar) destramat¹ (1) dezlanare (inv) ranjire (reg) desfirare sitire. 2 Raspandire in toate partzile a norilor a cetzei a fumului etc. Si: imprashtiere risipire spulberare (rar) destramat¹ (2). 3 Slabire sau pierdere a puterii rezistentzei Si: descompunere (rar) destramat¹ (3). 4 Pierdere a coeziunii Si: dezmembrare (rar) destramat¹ (4). 5 Desfacere in partzi componente Si: dezmembrare (rar) destramat¹ (5). 6 (Inv) Destrabalare (2). 7 (Ccr) Vorbe fapte destrabalate.